Simti?

Simti cum nimic nu e cum trebuie, si totul parca o ia razna? Simti cum parca scapi lucrurile de sub control si nimic nu-i cum ti-ai imaginat tu ca trebuie sa fie? Simti cum totul se darama si defapt totul e invers? Simti cum doar tu esti singuru' care inca crede ca se poate? Simti cum ai ramas doar tu cu tine, impotriva intregii lumi? Simti? Simti, cum inima iti bate mai tare, si palmele iti transpira? Simti... E doar un vis urat. Defapt lumea este intrun perfect haos controlat.Controlat de Cineva mai bazat ca oricare dintre cunostintele tale, Cineva caruia ii pasa de tine, fara sa te judece fara sa te crtice fara sa te forteze sa faci ceva ce tu nu vrei. De cineva care te iubeste asa cum esti. Cineva care iti este alturi si atunci cand tu nu-i pastrezi loc langa tine. Cineva care e si va fi mereu acolo pentru tine. Cineva care este usor de gasit. Cineva pe care doar tre' sa cauti. Simti ? Simti ca defapt nu esti singur! Esti mai puternic decat iti imaginezi si poti mai mult decat cred cei din juru' tau. Talentul tau si puterea ta e ascunsa in adancul sufletului tau... Simti? Simti ca tot ce trebuie sa faci e sa cauti... Sa te cunosti pe tine! Simti? Traieste, si nu uita. Tu simti!

Decizii.

Cum ai proceda daca te-ai aflat in fata unor decizi care intrun fel sau altu', mai mult sau mai putin iti pot schimba viata? Ai alege cu sufletu'? Te-ai baza pe sentimente? Te-ai lasa dus/a de val? Sau din contra ai lua o foaie si un pix si ai incepe sa scri pentru fiecare mod de rezolvare, avantaje si dezavantaje? Daca e ceva ce am invatat de cand sunt in Qatar e ca niciodata nu poti multumi pe toata lumea si nici toate planurile vietii. Ma refer aici stii tu, pe plan amoros, financiar, familial, fizic, psihic, educational etc. E exact ca si cu profii in liceu. Intodeauna o sa fie profi ce te plac, profi pentru care esti invizibil, si profi care te urasc. Oricat ai vrea nu-i poti multumii pe toti. Asa e si cu pritenii, si cu colegii de munca si cu neamurile, si cu vecinii si cu toata lumea. E ca si la yng si yang. Oricat de bine ar parea ca e, ceva micut micut tot e rau, si invers. Dar cateodata tre sa te mulumesti doar pe tine si persoanele ce te iubesc, si foarte important, iti si arata asta. Si totusi cum sa i-au deciziile astea importante? E 2 jumate noaptea si nu stiu de ce, eu am impresia, defapt cred ca-mi bag capu' cu ceva ce niciodata nu o sa descopar fiindca pur si simplu nu-i vorba despre ce se merita si ce nu, sau ce-ti place si ce-ti displace, ci despre risc. Pur si simplu tre sa inchizi ochii si sa te arunci cu capu' inainte sperand ca e apa in piscina. Si totusi pentru mintea mea bolnava nu-i suficient atat. Imi trebuie siguranta. Imi trebuie pe cineva pe care sa ma bazez, sa stiu ca si maine o sa fie acolo si ca oricat de suparat esti, tot te asculta... Am nevoie de cineva care sa ma ajute sa-mi fie deciziile mai usor de luat, am nevoie de tine...