Cand e un om prost?

Stiu stiu, nu-i bine sa faci pe nimeni prost. Si e pacat. Dar imi asum aceasta vina pentru voi. Sa va explic cum te prinzi ca un om e prost.
Un om nu e prost cand greseste neintentionat. Nu e prost, cand vorbeste aiurea din cauza nervilor, a stresului sau a conditiilor exterioare. Un om nu e prost cand nu iti zambeste, si nu iti vorbeste dragut daca a avut o zi proasta. Un om nu e prost daca nu iti ofera ceea ce astepti tu de la el, in special daca tu nu ii comunici asta. Un om nu e prost, daca nu iti implineste tie toate visele. Un om nu e prost daca cedeaza nervos si te face sa te simti nasol. Un om nu e prost cand are impresia ca are dreptate, si sustine o chestie pana in panzele albe. Un om nu e prost din simplu fapt ca are suflet. Si totusi exista si oameni prosti. Un om e prost, cand te are in fata disperat, incarcand sa-i demonstrezi, si el nu te asculta. Un om e prost cand, vede ca faci eforturi si nu-ti ofera singura micuta sansa de care ai nevoie. Un om e prost cand iti ceri iertare, si nu te iarta din simplu fapt ca nu are chef. Un om e prost cand te cunoste perfect, si totusi pretinde ca te-ai schimbat. Un om e prost, cand raspunde bunatatii cu indiferenta. Un om e prost, cand ofera numai daca are ceva de primit in schimb. Un om e prost, cand crede doar in ceva palpabil. Un om e prost cand nu apreciaza un om sincer. Un om e prost cand nu crede in credinta ta. Un om e prost cand in loc sa repare, strica. Un om e prost cand nu are un rost. Un om e prost cand citeste aici si nu isi aduce aminte nici macar un moment in care o fost pe bune prost.

Din simplu fapt ca ai ajuns sa citesti aici, garantez eu pentru tine, esti un om destept, asa ca fa' bine, fa-mi un serviciu, defapt fa-ti tie un serviciu, si daca cunosti oameni prosti, evitai. Da? Ai sentimente pentru ei? Poti sa le ai pentru un om prost sentimentele nu conteaza, deci le ai degeaba. Cum sa te ambitionezi? Simplu, daruieste atata demult omului prost, incat sa ajunga la exasperare de atata zel din partea ta, sa-ti zica ca nu te mai vrea. Si atunci dispari. Nu fiindca ai crede ce spune ca vrea, ci din simplu fapt ca doar un om prost ar spune asa ceva. Iar pe tine, un om prost nu te merita in preajma lui.

Cand e un om prost? Cand in loc sa incerce sa repare ceva, inca mai sta si se gandeste ce am vrut sa zic in acest post.



PS. Fara nici ce-a mai mica aluzie la personaje reale

Ce mai vrei?

La urma urma ce vrei? Ai vrut sa te linistesti. Te-ai linistit. Ai vrut priteni. Ai avut. Ai vrut sa treci peste. Ai trecut. Ai vrut o relatie super. Ai avut. Ai vrut sa iei carnetu'. L-ai luat. Ai vrut masina. Ai avut. Ai vrut sa scapi cu bacu'. Ai scapat. Ai vrut sa ai un loc de munca. Il ai. Ai vrut bani. Ai/ai avut. Ai vrut sa intri la faculta'. Ai intrat(inca si la buget) ... Deja incep sa ma enervez. C-am multe ai vrut, si c-am pe toate le-ai avut sau le ai. Si totusi, cum amaru' mai indraznesti sa fii nemultumit? Cum mai iti permiti sa zici ahh ce mi-as dorii sa am mai mult... Cum permiti sa mai lasi sa apara in capu' tau, ganduri de gelozie, invidie, sau neajuns? Cum iti permiti sa treaca ziua fara sa multumesti Celui care ti-a oferit toate astea? Cum iti permiti sa te faci ca nu vezi pe cel ce are nevoie de ajutor, si sa intorci spatele nevoiasului? Cum iti permiti sa nu profiti de orice ocazie pt a face o fapta buna? Cum iti permiti sa nu zambesti frumos in fiecare dimineata ca te-ai trezit, ca esti sanatos, si ca soarele straluceste? Cum?...
Recitesc, si nu-mi vine sa cred ca este vorba despre mine. La urma urmei cred ca au dreptate toti care spun ca sunt nesimtit, porc, arogant, mandru, plin de mine, cu aere de superioritate. Cand recitesc aici le dau dreptate. Si mare stres nu ar fii daca toata faza asta mi s-ar intampla numai mie. Ar trece timpul, as creste, m-as maturiza si mi-as revenii. Problema e aici, la fiecare dintre voi( plus eu). Fiecare daca ati face exercitiu asta sunt convins ca ati ajunge la aceiasi concluzie, bine poate ca nu toate implinite ca la mine, da macar jumatate( iar am fo mandru).
Nu stiu cati o sa ma credeti dar eu chiar ma stradui. Ma stradui sa fiu multumitor si multumit. Ma stradui. Da se pare ca nu suficient. Acum in timp ce scriu aici imi dau seama ca nici azi n-am fost pe cat de multumitor scriu aici ca ar trebui sa fiu. Domne... Da ma stradui. Si acum ma incurajez pe mine, incurajandu-va pe voi. Si recuperez aici, ce poate n-am facut azi, si multumesc tuturor celor ce mi-au fost si imi sunt alaturi sa trec peste toate si sa ma bucur de viata. Multumesc si lui Dumnezeu pentru familia minuntata pe care o am, si pentru binecuvantarea pe care mi-a dat-o, sa ma pot numii copilul Lui. Da.. Multumesc, multumesc si ti-e cititorule ca ti-ai obosit ochii(si creieru') cu amalgamu' asta de idei. Deci, cuvantul zilei este MULTUMESC. Iar intrebarea zilei, CE MAI VREI?

Plecat mi-e dor.

Am 57 de zile de cand sunt plecat/ajuns aici. Cand imi aduc aminte si mai calculez, ma sperii. Mi se pare enorm. 57 de zile, fara ploaie, fara iarba, fara un copac, fara umpic de iubire, fara, un frate galagios, fara familia-mi numeroasa, fara iubita, fara caine, fara frig, fara afectiune, fara biserica, fara priteni, fara cunoscuti, fara munte, fara plecari, fara o supa calumea. Si fara multe alte chestii de care daca imi zicea cineva ca o sa-mi lipseasca ii radeam in fata. Si toate astea numai fiindca am vise si vreau o viata mai buna. Nu stiu de ce scriu ce scriu fiindca personal nu ma ajuta cu nimica si nici pe voi nu vad cu ce ar faceo. Sa zicem ca ma descarc si ma mai eliberez de stres. Mi-e dor. Phuuu. Mam uitat la pozele mele pe facebook si ... Nici nu stiu cum sa explic. Ahh. Pur si simplu sunt trist. Si nu fiindca sunt aici, ci fiindca mi-o trecut copilaria. Copilaria aia in care nu aveam nici un stres. Sunt trist ca sunt atata de constient ca nu are rost sa o prelungesc fiindca tot sa dau piept cu viata ajung. Daca ai facut vreodata parte din viata mea, egal ca e vorba de ani de zile sau de cinci minute, sa stii ca mi-e dor de tine. Sunt sigur ca am invatat ceva de la tine si iti multumesc pentru asta. Sunt convins ca si datorita tie am ajuns ceea ce sunt azi. Mandru de mine ca rezist eroic, ar trebui sa fii si tu. Sa reluam ideea, mi-e dor. Nu mai are rost sa ma plang, descarc, sau ce amaru fac aici. Maine e o alta zi in care o sa muncesc. pana la 350 mai sunt 293. Deja am facut o sesime. Ureaza-mi succes in continare. Noapte buna

Toti au patit.

Probabil ca esti de aceeasi varsta cu mine de ai ajuns pe blogu' meu. Ma rog, fii pe pace, ca nu te fac copil daca ai numa 15 ani si nici batran daca ai +25. Articolul asta este pentru astia mai tineri ce inca nu o vazut multe.
Suferi, te bucuri, traiesti intens. N-ai bani sau ai prea multi. Iubesti, esti respins. Ai priteni, sau nu ai pe nimeni. Esti pe culmile succesului sau iti traiesti depresiile singur inchis in camera ta. Simti ca iti lipseste ceva. Nu stii despre ce e vorba si cauti. Prostii. Sa cauti ceva si sa nu stii ce anume. Dezamagit. De tine , de ceilalti. Fericit. Tu, tu si el/ea. Incercari. Probleme. Rezolvari. Situatii pe muchie de cutit. Sperante, vise spulberate. Credinta, nedreptate. Te simti iubit. Esti uimit. Regrete, impliniri.
La asa o combinatie te astepti sa nu rezisti nici macar tu care fie vorba intre noi, esti cineva. Cine o mai facut cat tine? Sau ca tine? Si totusi fa o pauza din a te mai flata singur si gandeste-te ca toti trecuti de o anumita varsta, pe care din pacate nu o pot da ca depinde de la om la om, au trecut prin ce treci tu acuma. Si sa te gandesti ca in momentele in care iti vine sa-ti dai foc, sa nu mai crezi, sa-ti bagi picioru, sa te iei si sa te duci si ca pur si simplu nu mai rezisti, realizeaza ca toti trecuti de x ani, au patit asta. Supravietuindu-i. Si is peste tot langa tine, isi traiesc dramele in fiecare zi. Unii chiar mai is si fericiti. Incredibil, ti se pare, insa ce vreau si mi-ar place sa realizezi e ca, la urma urmei, nu esti primu si nici ultimu care pateste ce patesti tu si ca o sa treci peste. E doar o chestiune de timp. N-am scris asta nici sa te incurajez, nici pentru descurajare, ci pentru a-mi da si a-ti da seama ca de fapt tot ce trebe sa facem e sa fim cat mai atenti in jurul nostru,si sa invatam din fiecare poveste cate ceva, pentu a trece prin fazele astea cu cat mai putine traume posbile.
Mama ce revelatie am avut , asa-i ca v-am facut mai usoara viata? Seee yaa

Se poate fara regrete! (?)

Regrete, pareri de rau, intrebari de tot felu', depresii si restu' chestiilor care se intampla imediat dupa un esec. Egal ca ai dat in bara in dragoste, la servici, scoala, familie sau tu cu tine. Pentru mine nu-i o problema fiindca oricare ar fi domeniul, o sa te invat cum sa faci sa nu se mai intample.
Nu fiindca stiu eu mai multe, nu fiindca sunt mai destept si nu fiindca am trait eu mai multe, ci numai din cauza ca am patit-o si am reusit sa o scot la capat. Da am dat-o si eu in bara. Si surprinzator uite ca sunt bine si pot trece mai departe. Care-i secretu'?
In primu' si in primu' rand, nu te minti tu pe tine. Ce inseamna asta?
Poi spune-ti tu tie ce ai facut bine, ce ai gresit, ce simti, ce ai vrea, cum ai vrea, ce se poate face. Si cand ajungi la ce se poate face, nu lasa lista neterminata. Fa tot ce se poate! TOT! Si cand zic tot, ma refer chiar la tot. Egal ca e vorba de 30 de apeluri la care nu-ti raspunde, egal ca e vorba sa te umilesti si sa ai impresia ca te priveste ca pe un nimeni, egal ca e vorba de saptamani intregi in care nu primesti nicio incurajare. Indiferent de toatea astea tu da tot ce poti. Fii sincer. In primul rand tu cu tine. Scotoceste pana pe fundu' inimii si cauta sa fii sigur ca nu exista ceva ce va aparea in viitor. Nu pastra sentimente. Cand se termina, e bun terminat. Nu o sa-ti foloseasca la nimic pe viitor. Nu le pastra, ci transforma-le. Egal in ce gesturi (dragute) le transformi, trebuie sa le dai pe toate. Pana la ultimu'.
Fiindca ca sa poti sa treci mai departe trebuie sa fi la fel ca inainte sa se intample. Liber. In tot acest timp nu ai ce afaceri sa faci cu orgoliul sau mandria de sine, indiferenta si razbunarea. Cu astea treaba e ca si cu drogurile, ai impresia ca vai ce bine te simti si ce fericit esti si dupa o vreme, care in functie de situatie e mai lunga sau mai scurta, iti dai seama ca te-o facut sa ajungi in cacat. Asa ca spre binele tau nu te juca' cu ele .
Sa recapitulam impreuna ce ai de facut:
• Esti sincer cu tine in primu' rand.
• Apoi esti sincer/a cu el/ea.
• Urmatoru' pas e sa folosesti orice metoda care ai impresia ca ar face lucrurile mai bune. In tot acest timp iti dai interesu' si nu faci afaceri cu indiferenta si restu'.
• Dupa toate astea daca problema e cu o persoana cat de cat desteapta ar trebui sa se termine.
• Daca totusi nu, mai fa un ultim efort dupa care cumva tre sa ti se confirme ca ai dat tot ce se putea si ca nu mai era nimic de facut.
• Daca ai trecut si de etapa asta, pune punct. Sau mai multe puncte... Si gata, poti sa ai pace si liniste in suflet ca ai facut tot, da tot ce s-a putut sa fie bine. Iar acuma te simti pregatit si din nou optimist sa continui, dar cu mai multa atentie.
Exact ca si cu sofatu'. Daca ai un prim accident, pe urma esti mai atent.

Ps. N-ar strica ca in tot acest timp sa ai pe cineva sa te sustina.
Pps. Pe data viitoare


Sa nu ai impresia ca vei scapa de tot de intrebari, doar exact ca de data asta vei stii ce sa raspunzi.

La fel de speciala, vechea reteta...

Stii reteta aia pe care mama ta o face numa’ o data pe an sau in cel mai bun caz de doua, trei ori. La Paste si la Craciun si la ziua ta. Indiferent ca e vorba de un desert, un fel de mancare sau o bautura, e speciala, e altfel. Pur si simplu ti-e dor de ea, si abia astepti sa o faca. Mno’ acuma imagineaza-ti o reteta atat de speciala incat se face doar o data in viata. Si nu poate fi oricand. Este nevoie de o combinatie perfecta intre timp si circumstante. Si de cele mai multe ori se face cand nu te astepti. Pur si simplu iti dai seama la un momentdat ca deja ai inceput. Si totusi ce e special la ea? E speciala ca e a noastra. Daca esti fomist/a deja iti si imaginezi diferite feluri de mancare dapoi cu parere de rau tre’ sa te anunt ca nu e vorba despre nimic de genu’. Este vorba de NOI.
Sa incepem. Se iau doua bucatele de oameni, de preferat de marime apropiata si sa arate bine una langa alta apoi trebuie sa le faci cunostinta. Dupa asta se lasa la privit. Cat? Depinde de cat de rapizi, si dezghetati sunt. Intre timp sa adauga cate umpic de interes si atractie. Se presara cu umor. Se lasa la foculet potrivit si se asteapta sa-si faca efectul curiozitatea. Apoi pui pe fiecare intr-un vas cu intrebari, dar adaugi speranta. Intre timp se iau grijile, problemele si bataile de cap si se indulcesc cu multa comunicare. De preferabil kil’ la kil’. Din nou adaugi interes si atractie. Din cand in cand adaugi in amestec cate putina incredere. Si normal umorul nu trebuie sa lipseasca.Din cand in cand cate un compliment. Noaptea se tin separat pentru a se desavarsii gustu’. A doua zi se lasa umpic in dezinteres de ochii lumii, dar dupa ce-si face efectu’ se pun iar la loc si se repeta procesul cu rezolvatul grijilor si comunicarea. Dupa cum am spus kil’ la kil’. Atatea probleme, atata comunicare. Se lasa putin in liniste pentru a se crea conexiunea perfecta. Dupa, se pun la un film impreuna cu afectiune si atasament. Se lasa la dospit(crescut) toata noaptea. In tot amestecul intervii apoi cu sentimente. Din cauza circumstantelor, distanta ii separa iar in vase diferite. Acolo se lasa exact cat e necesar sa-si de-a seama ca impreuna este locul lor, iar apoi ii iei pe amandoi si ii stropesti cu vise din plin. Se pun la un loc in gand si se adauga cate umpic din fiecare ingredient mentionat mai sus. Umpic de atentie, umpic de interes, umpic de incredere(umpic mai multa), umpic de atasament, umpic de umor, umpic de sentiment. Exceptie face comunicarea care trebuie sa fie din plin la orice ora din zi sau noapte. Pe urma se fac aranjamentele de imagine si gata. E mai complicata treaba cu anuntatul mesei, fiindca toata lumea vrea sa fie prima, sa stie prima, sa guste prima. Da in timp se rezolva. Unii sunt entuziasmati, altii curiosi, altii speriati, altii neicrezatori, altii optimisti. Dar nimeni nu ar trebui sa-si faca griji ca stie Bucatarul ce stie. El nu face lucruri aiurea. Acuma nu pot sa va zic decat ca, stitii voi, noi nu va dam, fiecare cu reteta lui! Succes si pofta buna!

PS.O faci odata si savurezi cate o portie in fiecare zi
PPS. Se poate adauga dupa preferinta, complimente, umor, vise si salata de timp impreuna

Introducere la revenirea online

Peste ceva zile, saptamani (doua,trei) se face un an de cand am inceput celalat blog (Ego Conffesion), atunci ca si acuma s-a intamplat ceva in interiorul meu fiindca am inceput sa am idei si pofta de scris. Apoi dupa, cateva luni in care am scris regulat m-am cam lasat, asa cu jena o zic fiindca am dezamagit cativa oameni lasandu-ma pagubas. Dar acum nu despre asta scriu. Scrie despre cum o sa incep, din nou, sa impartasesc cu voi ce-mi trece prin cap, ce ma framanta, despre temeri, vise, speranta... intrun cuvant viata. Viata de zi cu zi fiindca iar am ideei si pofta de scris. Sa va aduc asa in mare la zii cu informatiile, sunt tot eu Vio, doar ca acuma am 19 ani jumate si intre timp mi-o mai venit cat de cat mintea la cap(sunt convins ca la anu pe vremea asta o sa zic aceiasi chestie). Am decis sa ma botez, iar in 13 iulie lucru asta s-a intamplat, pe aceasta cale le multumesc celor care au fost acolo, iar in 26 a inceput bacu'. Am scapat si de el, si acuma sunt in Qatar( Golfu' Persic, la doi trei pasi de Dubai) lucrez. Da, da, m-am inscris la faculta' da pana nu ma vedeti prin Cluj nare rost sa ma intreba-ti unde si deastea fiindca nimic nu e sigur. C-am asta e in mare, pentru detalii aplicatii cateogria comenturi din partea de jos a pagini. Tot acolo daca sunteti simpatici puteti saluta initiativa mea de a scrie din noua, si de a-mi da sugestii, teme si deastea. Ar fi foarte dragut din partea ta inainte de a incepe sa ma critici sa incerci sa ma incurajezi sa scriu, nu de alta da sa ai ce critica. Phuuu, ce prim post aiurea... Da nu conteaza, asta e numa asa sa aiba si treaba asta un inceput. Apreciez ca ai ajuns AICI. Revin! O seara frumoasa!