Stii reteta aia pe care mama ta o face numa’ o data pe an sau in cel mai bun caz de doua, trei ori. La Paste si la Craciun si la ziua ta. Indiferent ca e vorba de un desert, un fel de mancare sau o bautura, e speciala, e altfel. Pur si simplu ti-e dor de ea, si abia astepti sa o faca. Mno’ acuma imagineaza-ti o reteta atat de speciala incat se face doar o data in viata. Si nu poate fi oricand. Este nevoie de o combinatie perfecta intre timp si circumstante. Si de cele mai multe ori se face cand nu te astepti. Pur si simplu iti dai seama la un momentdat ca deja ai inceput. Si totusi ce e special la ea? E speciala ca e a noastra. Daca esti fomist/a deja iti si imaginezi diferite feluri de mancare dapoi cu parere de rau tre’ sa te anunt ca nu e vorba despre nimic de genu’. Este vorba de NOI.
Sa incepem. Se iau doua bucatele de oameni, de preferat de marime apropiata si sa arate bine una langa alta apoi trebuie sa le faci cunostinta. Dupa asta se lasa la privit. Cat? Depinde de cat de rapizi, si dezghetati sunt. Intre timp sa adauga cate umpic de interes si atractie. Se presara cu umor. Se lasa la foculet potrivit si se asteapta sa-si faca efectul curiozitatea. Apoi pui pe fiecare intr-un vas cu intrebari, dar adaugi speranta. Intre timp se iau grijile, problemele si bataile de cap si se indulcesc cu multa comunicare. De preferabil kil’ la kil’. Din nou adaugi interes si atractie. Din cand in cand adaugi in amestec cate putina incredere. Si normal umorul nu trebuie sa lipseasca.Din cand in cand cate un compliment. Noaptea se tin separat pentru a se desavarsii gustu’. A doua zi se lasa umpic in dezinteres de ochii lumii, dar dupa ce-si face efectu’ se pun iar la loc si se repeta procesul cu rezolvatul grijilor si comunicarea. Dupa cum am spus kil’ la kil’. Atatea probleme, atata comunicare. Se lasa putin in liniste pentru a se crea conexiunea perfecta. Dupa, se pun la un film impreuna cu afectiune si atasament. Se lasa la dospit(crescut) toata noaptea. In tot amestecul intervii apoi cu sentimente. Din cauza circumstantelor, distanta ii separa iar in vase diferite. Acolo se lasa exact cat e necesar sa-si de-a seama ca impreuna este locul lor, iar apoi ii iei pe amandoi si ii stropesti cu vise din plin. Se pun la un loc in gand si se adauga cate umpic din fiecare ingredient mentionat mai sus. Umpic de atentie, umpic de interes, umpic de incredere(umpic mai multa), umpic de atasament, umpic de umor, umpic de sentiment. Exceptie face comunicarea care trebuie sa fie din plin la orice ora din zi sau noapte. Pe urma se fac aranjamentele de imagine si gata. E mai complicata treaba cu anuntatul mesei, fiindca toata lumea vrea sa fie prima, sa stie prima, sa guste prima. Da in timp se rezolva. Unii sunt entuziasmati, altii curiosi, altii speriati, altii neicrezatori, altii optimisti. Dar nimeni nu ar trebui sa-si faca griji ca stie Bucatarul ce stie. El nu face lucruri aiurea. Acuma nu pot sa va zic decat ca, stitii voi, noi nu va dam, fiecare cu reteta lui! Succes si pofta buna!
PS.O faci odata si savurezi cate o portie in fiecare zi
PPS. Se poate adauga dupa preferinta, complimente, umor, vise si salata de timp impreuna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu