Sfarsit de an. Vio vine acasaaaaaaaaaaa

Sfarsit de an. Sfarsitul nu e aproape, sfarsitul e aici. Ce faci? Cum te simti? Unde esti? Cum esti? Pe cine ai alaturi? De cine ti-e dor? Ce regreti? Ce te face sa zambesti? Ce ai invatat? Ce ai uitat? Pe ce domenii ai progresat? Cat ai evoluat? Cum stai cu starea civila? Astea si multe alte intrebari imi vin in cap cand imi dau seama ca e sfarsit de an si trebuie sa tragi linie. Cat despre mine daca ar fi sa-mi fie mie adresate aceste intrebari... Aeroportul International Otopeni, Bucuresti. Aici sunt. Nu de mult am aterizat, si astept sa fac check in-ul pentru Cluj, uitandu-ma la un film care l-am inceput in aeroportu' din Doha. Da, asa-i ca-i incredibil? Ieri pe vremea asta eram la munca in santier iar acuma cu 3500 de km mai aproape de casa. Viata si tot ce se intampla pe pamant e incredibila. Inca nu-mi vine sa cred, si ca sa nu verific ca aia din filme cu prosti, piscandu-ma, imi musc limba(sa nu ma vada nimeni). Saptamana trecuta pe vremea asta eram in aeroport la munca si incercam prin toate metodele posibile sa ma incurajez stiind ca urmeaza sarbatorile de iarna iar eu nu o sa fiu acasa, nu o sa fiu cu cei dragi mie... Si asta nu din cauza ca nu aveam cele trei luni stabilite in contract, ci fiindca din cauza complicatiilor cu rezidenta si ID nu puteam sa parasesc Qataru'.Ironia sortii, cu testele medicale si amprentele luate, asteptam doar sa apara ID si numa' nu mai aparea. Si ui asa o trebuit sa-i ascult pe toti cum isi numara AMR(au mai ramas) pana la ziua plecarii. Si e altfel cand stii o treaba, da la mine era infernal. Stiam ca tre sa plec, si ca totul depinde de ID-ul ala, doar ca nu stiam cand apare. Ca sa parasesti Qatarul iti trebuie neaparat exit permit. Un fel de acord al politiei ca poti parasii tara. Si ala nu-l poti lua fara ID, doar in regim de urgenta. Iar daca-l iei in regim de urgenta nu te mai poti intoarce niciodata. Da stiu, reguli tampite, da astea is. Si uite asa o trecut Craciunul pe langa mine. Fara sarmale, fara familie, fara zapada, fara priteni, fara colinde , fara... Si n-am primit niciun cadou, bine ca mi-am facut eu(macar atata) si totusi a doua zi de craciun se pare ca totusi am primit: pasaportul inapoi, cu rezidenta si ID-ul. In sfarsit! Si pe langa toate astea si biletul de avion. Genial. Domne, ca de cel putin sase luni nu mam mai vazut asa fericit. Cantam, dansam, salutam pe toti indieni si filipinezi, strigam... Ai... Iar ultimele trei zile o fost exact ca un vis urat, nu asteptam decat sa se termine. Si uite-ma. Peste 20 de minute e decolarea si in sfarist ajung in locul din care nici macar nu am vrut sa plec. E uimitor sa ma gandesc ca in ultima seara din an o sa fiu in acelasi loc, sper eu , cu aceleasi persoane. Dar intre timp intamplandu-se atatea. Dumnezeu e mare. A fost un an plin de de toate. Am trecut prin ce-a mai tare combinatie de senzatii si prin cele mai multe schimbari si alegeri din viata mea. Un an plin. De la prima dragoste, la primu' loc de munca cu tot ce inseamna el, la sfarsitul liceului, BAC-u' luat si botezul meu. De la fericire la tristete, de la optimism la pesimism, de la credinta la neincredere, de la om matur la copil. Imi transipra palmele, si ma apuca emotiile... E ciudat ca parca pana acuma nu am avut nimic. Dar e tot mai aproape. La ce ma refer? Dupa cum unii dintre voi stiti eu cu Tamara ne-am despartit. Din ce cauza si ce motive am avut, hmm, eu zic ca niciun unul, si oricum e prea tarziu acuma sa vorbim despre asta. Acuma tot ce-i de spus e ca mi-e dor de ea, si vreau sa stiu cum imi incep anul. Imi tremura mainile si mai tare. O iubesc? Foarte tentat as fi sa zic ca nu recunosc nimic. Da n'are sens. Am gresit o gramada si e mult de recuperat, da e ok, o sa vorbim si o sa vedem ce iese. Pana una alta, Tamara habar nu are ca vin acas. I-am zis doar ca i-am trimis un cadou pe un priten si ca azi se duce sa il livreze. O sa fie genial, cadoul o sa fie la usa, eu o sa o sun de pe numarul de Qatar, o sa-i spun sa se duca sa-l i-a. Dupa alte cinci minute o sa o sun sa o intreb daca-i place. Si oricare ar fi raspunsul o sa-i zic ca merita mai mult. Sa se duca iar la usa. De tura asta o sa fiu eu, cu un buchet genial de flori si cu un zambet tamp pe fata(palme transiprate, tremurat de picioare poate chiar un pui de lacrima in ochi) si cumparaturi pentru ceea ce va fi o cina ca pe vremuri. Care va fi finalul il voi afla diseara. Si nici macar nu-i important. SI nu ma intreba la ce ma astept, fiindca o sa-ti raspund scurt si la obiect ca la nimic. Adica ba da, astept sa se intample si atata. O sa zici ca o vreau inapoi daca primu' lucru care-l fac cand ajung la Cluj e sa merg la ea. Poate, dar eu o sa-ti spun ca doar vreau sa rezolv probleme care si din cauza mea au aparut. Si asta e singuru' lucru cu care nu-s deloc impacat. E sfarsit de an. Si vreau sa fie un an in care in seara de 31 sa pot sa zic ca a fost un an bun. Un an in care Dumnezeu m-a binecuvantat si nu ma lasat deloc. Un an in care chiar daca nu se vede, am crescut. Poate nu mult da cu singuranta se vede diferenta fata de anu' trecut. Un an in care am invatat. Si daca n-am invatat mate, romana, geologie sau franceza nu-i mare bai, am invatat lucruri mult mai vitale in viata. Am invatat sa iert, sa am rabdare, sa iubesc, sa muncesc pentru visele mele, sa sufar cand e de suferit, si sa ma bucur cand viata imi ofera motive oricat de mici ar fi ele. Am invatat, ca oricat as cauta fericirea nu am sa o gasesc daca pe Dumnezeu nu-l am langa mine. Am invatat... Am invatat ca mai am multe de invatat. Toate astea fiind scrise(zise) va urez Un an mai bun ca asta ! Si sanatate si pe Dumnezeu cat mai aproape! La multi ani!

Craciun.

Deci nu, nu-mi spune ca nu este zapada, ca nu-s asa multe beculete in centru ca si anu trecut, ca toata lumea e pe fuga si ca-i inghesuiala la magazine pana in ultima clipa. Nu-mi spune ca prajiturile nu-s asa bune fiindca-s facute de mami tau nu cumparate, nu-mi spune ca nu se mai merge la colindat ca pe vremuri, nu-mi spune ca toti manelari s-or apucat de cantat colinde, nu-mi spune ca totu-i despre mos craciun nu despre Isus, nu-mi spune ca se zice X-mas nu Craciun, nu-mi spune ca, nu-mi spune ca nu simti spiritu' Craciunului... Nu-mi spune toate astea doar ca sa empatizezi cu mine. Nici macar nu incerca sa-ti imaginezi cum ma simt sau ce-i in capu' meu fiindca pierzi timpu' degeaba. Pana nu traiesti ceva de genu' nu cred ca te poti prinde despre cei vorba. Orice mi-ai spune n-ai sa reusesti sa ma convingi sa nu mai imi fie dor. Sa nu vreau sa simt spiritu' Craciunului. Si cand ma refer la spiritu' craciunului ma refer la chestiile alea micute care adunate la un loc formeaza un tot. Zapada si asa cum ninge incet, mirosul de brad si copii mai bucurosi fiindca Mosu' or sa le implineasca dorintele, cozonacul cu mac, rahat sau cacao si compotul fierbinte de mere, reteta speciala a mamei tale si luminitele ce inpanzesc orasu', cana de vin fiert cu scortisoara si salata de vinete, sarmalutele cu smantanica si droaia de tigani ce vin la colindat numa' pentru bani, reclamele coca cola si aceleasi lungi si siropoase mesaje, blocaj in trafic si coada la market, oameni grabiti sau de zapada... Nu are sens... Oricat de puternic m-as tine tot nu pot rezista. Si de fiecare data, in fiecare zi proasta pe care se intampla sa o mai am imi tai orice sansa sa fac pe victima sau sa ma plang si fac orice ca sa gasesc si parti bune. Da de data asta imi rezerv dreptu' sa fiu victima. Cu toate ca tot gasesc si aici parti bune parca cele rele ma coplesesc... Dumnezeu m-a vrut de Craciun singur, ca in sfarsit dupa atatia ani sa fac ceea ce defapt trebuia sa fac de fiecare data de Craciun... Sa ma gandesc la adevarata lui semnificatie. Si nu am cum sa-L intreb pe Dumnezeu "de ce" cand imi vad(si aud) toata familia pe mess cum ma colinda... Si sa nu te superi pe mine ca nu ti-am zis Craciun Fericit si d'alea. Pur si simplu nu mam simtit in stare, insa acuma ma simt, asa ca draga pritene sper din toata inima ca ai un Craciun Fericit in Isus!

Generalitati in luna Decembrie...

Si ca orice om(intentionam sa scriu normal, da am incetat sa mai cred ca exista asa ceva), odata cu Decembrie vine si sfarsitul anului si automat trebuie sa tragem linie. Unde ai ajuns? Ce ai realizat? Esti mai bun? Ai evoluat? Sau poate nu? Cum stai cu educatia? Cu bani? Ce faceai anu' trecut pe vremea asta? Cum te simti? Dar despre asta o sa scriu zilele urmatoare. In acest articol o sa scriu despre, despre de toate. De 173 de zile sunt intro tara complet necunoscuta mie pana sa vin aici. Qatar. Qatar e un desert urias. Si cand zic desert chiar nu glumesc. Chiar e desert. Oameni astia o'r vrut sa sape o fantana acuma vreo douazeci de ani si-or dat de petrol. Mult petrol. Asa sa va imaginati ca are statu' asta suprafata a doua judete din RO, si e nr.1 in export de petrol. Cu doar 400 de mii de bastinasi iar restu' de un milion juma' emigranti e tara cu cel mai mare PIB din lume. In 20 de ani o ajus sa aiba tot ce si-ar fi putut dorii, iar ceea ce am vazut aici aprope ca m-a facut sa cred ca banii chiar cumpara orice. Asa sa va imaginati ca acuma vor sa inventeze nori sa aiba si ei vara mai multa recoare. Daca nu ti-am povestit poate te intrebi cum am ajuns aici... Dani e aici de un an jumatate. Si mi-a tot propus sa vin dar eu aveam scoala. Clasa a 12 era pe sfarsite, BAC'u ma urmarea sarguincios, iar eu pluteam de indragostit ce eram. Cadru "perfect" pentru a lua decizii care pot sa-ti schimbe tot viitoru'. La situatia financiara din Ro' statu' in tara nu era o solutie asa ca am zis ca o fac. Am primit biletu' si viza (nu poti intra fara viza primita dinainte) a doua zi dupa proba de romana de la BAC. Nu pot sa va explic cu ce relax m-am dus la restu' probelor. Da va puteti inchipuii. Ideeai ca sambata seara eram deja aici. Nici rezultatele nu am apucat sa le vad live si sa traiesc emotiile alea. Le-am vazut online. De parca ar mai fi contat. Si am venit aici.. Defapt e total gresit sa zic "am venit aici". Corect e, Dumnezeu m-a adus aici. Dumnezeu m-a adus aici fiindca eram copil. Eram doar un copil de 19 ani si-un pic, care chiar avea impresia ca oameni rai sunt o minoritate si ca-i suficient sa iubesti si sa te implici si o sa primesti la fel. Eram doar un copil care credeam ca sa traiesti e simplu, ca e sufiecient sa-i zici la mama, si banii apar, ca mancarea nu-i asa scumpa iar pentru o pereche de shoesi nu tre' sa lucrezi o saptamana. Eram doar un copil care sustinea sus si tare ca o sa de-a tot ce poate si-o sa reuseasca. Eram doar un copil care nu stia ce inseamna sa ai rabdare sau sa pleci capu'. Eram doar un copil care nu a stat mai mult de trei saptamani departe de casa si si atunci a facuto intro excursie in Germania nu la lucru intro tara unde vara se ajuge si la 60 de grade. Eram doar un copil. Cu tot ce inseamna asta, credul, naiv, incapatanat, atotstiutor si toate cele. Si Dumnezeu m-a adus in desert. Exact ca pe poporul Israel. M-a adus aici fiindca ma iubeste, si imi vrea binele. Si oricat de disperat, si in depresie as fi(se mai intampla si deastea) nu am cum sa nu-i multumesc fiindca stiu ca m-a adus aici doar fiindca imi vrea binele. Sunt copilul lui si ma vrea pregatit pentru tot ce urmeaza. Iar aici e ca in basme, drumu' initiatic. O serie de probe de care eu tre' sa trec iar de'a lungu' lor sa dau dovada de o serie de calitati. El vrea ca sa reusesc, si fiindca n-am invatat cand trebuia ce inseamna sacrificiu, sinceritate, credinta, dezamagirea, munca, dorul, iubirea. Acuma sunt la restanta. Si Ii multumesc. Si nu, nu am sa spun ce mare am crescut sau ce matur sunt acum. Nicidecum. Cu fiecare zi ce trece imi dau seama ca am tot mai mult de invatat si ca defapt nu-s asa de simple toate. Acum sunt un fel de barbatel. Un barbatel ce invata, si se lupta zilnic si care nu se teme de nimic fiindca Dumnezeu e cu el. Si de ce sa ma tem cand Dumnezeu e de partea mea? Si acuma nu vreau sa intelegi ca vai ce bine o duc si cum n-am eu nicio grija. Nu-i asa. Am probleme si nu mi-e usor. Dar totul depinde de noi. De mine, si de tine, ce alegem. Alegem sa vedem partea buna sau partea mai putin buna. Fiindca orice ce lucru ca si la yng si yang, are o parte buna si-o parte rea si unde-i bine e si un rau si unde-i rau e si un bine. Asa ca in loc sa aleg sa ma plang ca de Craciun sunt la mii de kilomentri de oameni ce-i iubesc si ma iubesc, sau ca ma trezesc zilnic la sase dimineata, sau ca lucrez zilnic cel putin zece ore, sau ca nu am fost acas] de aprope sase luni si nici nu merg de graba sau ca lucrez in loc sa ma distrez aleg sa ma bucur ca pot sa-mi castig existenta cu mainile mele, sa-mi ajut si sustin familia, sa invat o multime de lucruri, sa cunosc oameni noi, intrun cuvant sa devin om. Asa ca inainte sa te plangi ca ai prea putin gandeste la altii care n-au de loc si daca acuma te tenteaza vreun pic sa-mi zici de aia care au mai mult ca tine, inainte sa o faci, zimi ce ai facut tu pentru a merita mai mult. SI inchei, inchei si ma pun la somn inainte sa ma ia doru' de casa, depresia Craciunului sau doru' de ea. Prea tarziu... Si iar urmeaza o noapte cu multe vise.

Unde esti?

E prima data cand sunt bolnav de cand am venit aici. Ma mai durut pe mine capu sau stomacu' da nimic sa ma faca sa dorm aprope sapte ore de amaiza. Si dupa atata somn tot praf sa fiu. Ma doare capu', am febra, si la fiecare atingere zici ca i-au pumni. Si aprope ca-i de ras, ma doare paru'. Bine scalpu' da cand imi ating paru'. Ard. Si sper din tot sufletu' sa nu se agraveze mai tare decat e deja'. O sa ma pun la somn imediat ce-mi scot hainele din masina de spalat, da pana atunci... Unde esti? Oameni cand sunt bine uita mai usor de probleme, observa mai putin cine este si cine nu este langa ei, si aprope ca uita ca oricand se poate sa-i i-a cu dor, si asa. In schimb cand sunt bolnavi sau au probleme, totul se schimba. Exagereaza, orice problema li se pare de trei ori mai grava, si daca nu-i cine vor ei langa ei, dau in depresie. Orice mic gest dragut li se pare de zece ori mai dragut decat e, si fiecare zambet il pretuiesc super tare. Iar despre mesajele de insanatosire( sau telefoane) nici nu mai vorbesc, au efect ca un antidot. Si cu toate astea, stiti si voi, exact cine nu-i, persoana aia ti-o trebe langa tine. Si da, mi-e dor si mi-ar placea sa fii aici. Chiar daca nu esti asistenta si nici doctor, chiar daca nu mi-ai putea face nimic alceva decat sa-mi zambesti simpatic sa ma strangi in brate si sa ma indopi de medicamente. Mi-ar placea sa te stiu in bucatarie facandu-mi supa de pui sau ceai de ala' bun. Mi-ar placea sa stiu ca pot sa ma plang oricat ca in ochii tai nu o sa par mai slab. Mi-ar placea sa stiu ca oricat de expus sunt tu ma aperi si nimic rau nu o sa mi se intample. Mi-ar placea sa stiu ca oricat de enervant as putea fi din cauza ca sunt bolnav, tu ai ramane acolo. Mi-ar placea sa simt... Sa simt ca-ti pasa, sa simt ca esti cu mine, sa simt ca suntem noi doi impotriva lumii. Sa simt ca " te iubescu' " ala ce l-am auzit de atatea ori si parea ca-i spun din suflet chiar asa sa si fie. Mi-ar placea sa pot sa adorm tinandu-te de mana, si sa ma trezesc iar tu sa fii tot acolo...Mi-ar place... Automat imi vine intrebarea " as merita eu toate astea?" Ai fost tu bonavu' si eu asistentu' sef pentru tine? Defapt nu are rost sa scriu eu, aici este rubrica ta, si tu stii mai bine. Nu stiu care e verdictu' tau, da pentru asta tot am intrebarea "unde esti"? Sau mai bine zis "de ce nu esti"? ps. Multumiri oamenilor care mi-au zis o vorba de insanatosire! PPS. Nu ca as face diferente toti sunteti importanti pentru mine, da astazi Cristina {blonda}, ma surprins cu un telefon direct din Romania. O sa vad eu daca regreta cand ii vine factura:)).

Unde sunt?

Am fost acolo. Am fost acolo sa rad cu tine. Am fost acolo sa plang cu tine. Am fost acolo si am simtit cu tine. Am fost acolo, cand ai avut neovie de cineva sa te stranga in brate. Am fost acolo si te-am imbratisat de fiecare data ca si prima oara'. Am fost acolo cu toata fiinta mea, in fiecare sarut. Am fost acolo in fiecare atingere, si-n fiecare privire. Am fost acolo, ca fiecare pas facut, sa-l facem impreuna. Am fost acolo ca fiecare incercare sa para mai simpla, si sa treaca mai usor. Am fost acolo ca bucuria si fericirea sa fie complete. Am fost acolo sa fac zambetu' tau sexi sa apara. Am fost acolo sa te sustin. Am fost acolo, am fost acolo chiar daca poate nu ma vedeai, eram acolo in spatele tau mereu sa-ti port de grija. Am fost acolo langa tine, chiar daca singuratatea sau distanta nu te lasau sa vezi asta. Am fost langa tine, si cand inchideai ochii sa dormi, si cand cu soarele pe fatuca' ta de papusa, te trezeai zambind. Am fost acolo, camaradu' tau, doctoru'tau, pishologultau, iubitu' tau, pritenu' tau, oglinda ta, calorifelul tau. Am fost acolo... Unde sunt acum? Sunt, acolo unde mai trimis.

Din nou unu Decembrie...

Nu ma pot obijnuii cu ideea ca asa cum in fiecare an e ziua mea, tot asa si ziua tarii noastre dragi e in fiecare an. Da uite ca e si pana una alta LA MULTI ANI! Asta daca te simti roman. Puteti sa-mi zice-ti si voi mie ca eu ma simt desi sunt puternic dezamagit. De ce? Din simplu fapt ca de ziua Romaniei eu o trebuit sa lucrez ca si cum nimic special nu s-ar fi intamplat. Sa lucrez la trei mii cinci sute de km de tara mea, de locul ce-l numesc acasa. Si toate astea din simplu fapt ca subliniez conducerea Romaniei (nu ea insasi) nu ofera nici ce-a mai mica sansa unui tanar de 19 ani, fara ajutor dn exterior, sa supravietuiasca. Poti sa-mi zici ca nu sunt descurcaret daca sustin cele scrise mai sus, dar eu ma refer la supravietuitu' dupa legi, moral si asa mai departe. Sa supravietuiesc fara sa ma apuc sa fac trafic de droguri, sa prostesc oameni cu produse inexistente sau sa parazitez pe langa mama sau tata. Sa supravietiesc in facultate intrat la buget da sa am bani sa-mi platesc manualele, sa am bani sa-mi platesc incazirea si gazda, sa am bani de mancare nu sa fac fortat cura de slabire. Sa supravietuiesc si sa-mi permit sa-mi scot iubita la o cina intrun resturant calumea macar odata pe luna. Sa-mi permit de 8 martie sa-i dau la mama flori, sa-mi permit cand am chef de un film sa-l pot savura cu popcorn si cola. Si acuma trebuie sa recunosc mi-o fost, si inca imi este frica de Romania. Si oricat de mult zic ca urasc desertu' asta, si ca nu-mi place, pana una alta desertu' asta inafara ca mi-o oferit sansa unui prezent stabil din toate punctele de vedere, ma si apreciaza poate chiar supraapreciaza. Desertu' asta mi-o dat ocazia sa-mi permit! De altfel scriu de pe un laptop muncit aici, vorbesc la telefonu' muncit aici, si imbrac hainele muncite aici. Asa sa-ti imaginez ca in cinci ani de pus cate un milion deoparte tot nu-mi permiteam tot ce am acuma. Desertu' asta mi-o dat ocazia sa muncesc si sa pot sa-mi cresc copii, hai ca exagerez, sa-mi ajut familia( copii le zic la cei sase frati ai mei). Desertu' asta mi-o dat ocazia sa cunosc oameni extraordinari. Oameni deosebiti din vietiile caroara am invatat o gramada de lucruri. Desertu' asta mi-o dat ocazia sa invat. Sa invat lucruri de "oameni mari". Mi-o dat ocazia sa cresc, si pentru asta sa mai fiu si platit. Si totusi, era o postare despre Romania. Ce sa mai zic, ca dau in depresie de fiecare data cand ma gandesc ca in loc sa fiu langa oamenii dragi mie is la mii de km numa din cauza ca n-am conditiile unui trai decent in tara. Mi-e groaza cand aud pe conationalii mei zicand "da se poate si mai rau", mi-e groaza cand vad ca la altii se poate si la noi nu. Imi vine sa ma zgarii pe ochi de ciuda.. Imaginati-va cum m-am simtit plimbandu-ma, cu un arab intrun porsche cayenne ca sa-mi zica ca masina o primito cadou de majorat. Si ca pana la 21 de ani, adica in trei ani de facultate, fiecare an la facut in alt oras.Londra, Paris, si Berlin. Si macar de ar fi destept. Da parca mai conteaza cand statu' le plateste scoala si le ofera toate conditiile necesare pana ce o finalizeaza. Cum credeti ca m-am simtit cand am auzit ca la majorat o primit masina de 90 de mii de euro si nici macar nu i se parea ceva extraordnar, involuntar m-am comparat. Nare rost ca apoi chiar dau in depresie. Pana una alta e inca ziua Romaniei, si din sufletu meu de roman dezamagit, ii urez un sincer "sper sa mai prinzi si anu viitor"!

Tu ce mai cauti? Cand tot ce trebuie sa gasesti e Dumnezeu!

Nici nu mai stiu de cate ori am zis ca o sa scriu despre asta. De cate ori am zis ca o sa va zic si voua, si in primu' rand mie, ce-i cel mai important. Si tot timpu' o aparut ceva, si ziceam maine. Si o trecut vreo' cinci luni de "maine". Dar azi am zis, nu acuma , acuma ii momentu' si acuma o sa fac asta. Dumnezeu. Numa' exact cand citesti cuvantu' asta te ia cu tremurat. Nu mai esti in apele tale si incerci sa eviti subiectu'. Stai linistit nu esti singuru'. Si eu si toti ceilalti sunt la fel. Oricat de bine ar arata din exterior ca traim si ce faina viata avem, si ce bine ne distram, cand ramai singur tu cu gandurile tale si ajungi sa-ti pui eterna intrebare DE CE? nu gasesti raspuns. Stii ca totul este despre Dumnezeu da ti-e asa de greu sa accepti asta. SI ceri semne si minuni. Si zici daca se intampla asta sau asta, o sa cred si tot asa. SI se intampla si dupa, zici oooo poi poate o fost coincidenta poate si iar poate. Da uiti sa te uiti si sa-l vezi pe Dumnezeu in lucruril mici din juru tau. Mici spun eu acuma ca defapt sunt enorme. Daca ai ajuns sa citesti cuvintele astea inseamna ca ai mana pt mouse, ca ai ochii sa vezi. Nu e mult? Ai un laptop sau un calculator, nu e mult? Ai mancare in friginder si poate un dulap plin de haine, nu e mult? Dumnezeu e pretutinde trebuie doar sa deschi ochii Sa-L vezi. Si data viitoare cand pierzi autobuzu' si ai de asteptat zece minute dupa urmatorul, e un semn ca Dumnezeu vrea sa vorbesti cu El, ca vrea sa-i acorzi timp, si daca tu nu-ti faci iti face El. Azi se implineste un an de cand am zis gata cu joaca, si cautatu' aiurea, stiu prea bine ce vreau, si am decis. Acum e doar resemnarea contractului, si da nu o sa mai caut ceva ce tot timpu A fost langa mine. E aici, trebuie doar sa vrei. Si da totul depinde de tine. TU doar zi da. E ca si cu centrala' tu doar apasa butonu' si-o sa se faca cald in casa. Mai stai?

Interviu cu un indragostit...(I)

Ma aflu' fata in fata cu cel ce in acesta postare il v-om numii indragostitu'. El este Vio are nouasprezece ani si dupa cum el insusi se descrie e inalt, brunet, proportionat(ii place lui sa creada) voorbind despre calitatiile fizice iar cand e vorba de personalitate ii place doar sa-si spuna supravietuitor. Supravietuitor a nouasprazece ani de lupte cu viata. Salut indragostitule' cum te simti si ce mai faci? "how are you" are o traducere tare tampita in romana cel putin in subtritrarile filmelor) Vio: Salut! Pai, stii piesa aia de la Simplu- Oficial imi merge bine? Mno' ceva de genu'. Oficial imi merge bine. Supravietuiesc si imi place sa cred ca o fac intrun mod lipsit de frica. Mi-e umpic frig da ceaiu' asta o sa rezolve tot. In rest stii tu, monotonia aia de om mare, lucru, mancare, somn si in week distractie cat iti permite energia. Si da, mam suparat otar' pe tine ca nu m-ai crezut din prima ca am numa nousprzece ani, am impresia ca desertu'(qatar) asta ma imbatraneste. Defapt cred ca chiar o face, nu doar am eu impresia. Ca sa trecem la subiect, ce inseamna pt tine a fi indragostit si de ce inca consideri ca esti in cauza? Indragostit. Hmm, pentru mine indrgoasteala nu e nici o stare, nici un sentiment nici un feeling nici o iluzie nici o perioada de timp. Indragoasteala e un mod de viata. Si inca ma consider indragostit fiindca inca ma identific cu modu' asta de viata. Ce inseamna asta? Inseamna nu sa depinzi de cineva, ci sa iti doresti sa fii langa cineva. Inseamna sa alegii tu cu sufletul si ratiunea ta ca vrei sa fi cu cineva. Inseamna sa vezi un final la toate problemele si lucrurile, si in acel final sa fi-ti cuprinsi amandoi. Inseamna sa poti sa uiti si sa ierti tot ce s-a gresit si impreuna sa treci peste. Inseamna sa crezi ca ti-ai gasit camaradu' potrivit in razboiu' asta tampit cu viata. Inseamna, sa nu poti sa-i patezi amintirea chiar daca din exterior pare ca merita din plin. Inseamna sa accepti ideea ca nu exista perfectiune si ca nici ea/el nare cum sa fie perfect. Inseamna sa reparati defecte si sa cultivati calitati. Inseamna sa va sustineti si ajutati ca fiecare sa-si atinga nivelul maxim in domeniul lui. Si da, ma numesc inca indragostit fiindca inca ma consider in stare sa fac toate astea, si cu toata frica din lume de baiat patit ce sunt, stiu ca nu o sa am pace daca nu as face toate astea. Cum nu am nici acum... Despre ce vorbesti? De ce nu ai pace? Fiindca uneori renunt dau inapoi, si zic ca nu se mai merita. Si dupa o vreme imi pare rau. Si tot asa, si se agraveaza situatia tot mai rau. As face, dar nu stiu ce. So' daca ai sfaturi da-mi. Cine-i victima? Sau mai bine zis cu-i i-ai cazut victima? Ehh, imi place sa zic ca e ceva reciproc. Tamara. Asa-i ca are nume fain? Douzeci de ani si e din Alba. Ui ma la el ca e mai mare pritena'sa decat el. Phuu' Alba? Si tu ce amaru' cauti in Qatar? De ceva vreme am inceput si eu sa-mi pun intrebarea asta tot mai des. Cred ca nesiguranta financiara din tara si visele mari m-or facut sa ajung aici. Cum e cu distanta? Cum va descurcati? Imi place sa cred ca distanta nu o fost o problema(care sa nu poata fi rezolvata) nici pana acuma si nu va fi nici de acuma incolo. Poi in primu' rand eu mizez pe comunicare maxima, si pentru asta am luat masuri, deocamdata cu telefonu' si sper ca in curand sa-mi bag si net pe laptop. Distanta din punctu meu de vedere e un test continuu si depinde de cat de pregatit esti dacal treci sau nu. Acuma insa regret ca parca nu ne-am pregatit destul pentru pasul asta. Oricum amandoi stim ca e doar o chestiune de timp si totul o sa fie bine. Are ea o vorba, nare cum sa fie numa' rau. Cum va-ti cunoscut?Cand? Aii, am impresia ca fiecare indragostit isi vede povestea ca pe un film demn de oscar. Mno' vreau sa te asigur ca povestea noastra chiar daca poate nu toata (da defapt de ce nu, chiar toata) chiar e demna de oscar. De 1 Decembrie la ALba Iulia, conferinta Flacara Inchinarii. O sala cu cel putin 500 de oameni. Amandoi dupa cafea. Eu aiurit fara bani potriviti, ma apuc sa cer imprumut. Si am impresia din cauza ca e inalta m-am dus la ea, ca eram asa c-am la acelasi nivel. N-ai sa-mi dai un leu cincizeci ca nu am marunt?Hai ma n-ai cum sa ma refunzi, ui la mine ce simpatic is. Nu stiu ce i-o trecut prima data prin cap dapoi oricum otara surprinsa o fost. Ideea principala e ca o facut pe tocuri toata sala sa-mi aduca mie bani de cafea. Si eu sa fiu dragut, am zis mno' daca tot mi-ai dat bani de cafea hai sa o bem impreuna. Si de aici dupa cum am zis, ca in filme. In ce stare erai atunci? Ce cautai? Eram derutat, pluteam in spatiu, si tot ce cautam era cineva care sa ma inteleaga sa pot sa las sa ma cunosca, si de ce nu sa ma iubeasca asa cum is eu. Ce te-o facut sa crezi ca ea e EA? Trecand peste faptu' ca e inalta si a naibi de simpatica(tre sa-ti arat o poza), e faptu' ca desi paream asa de diferiti aveam o gramada de chestii in comun si pentru finalul fericit amandoi ne doream... Defapt nu stiam prea bine ce ne dorim. Ce chestii aveti in comun? Inafara de faptu' ca ne place ketckpu picant, si mancam amadoi pana ne doare burta, Ne mai plac aceleasi seriale. Ne place verdele, psihologia, muzica buna, surprizele si cadourile. Sa nu mai zic de calatorit si incercat chestii noi. Statu' la soare si citu' unei cartii bune, sau dormitu' pana dupa amiaza. Si multele altele. De ar fii si ea aici cred ca am reusii sa te lamurim. Care crezi ca sunt cele mai mari probleme ce pot aparea intro relatie? Dupa mine, toate problemele au un singur punct de plecare si ala e lipsa de comunicare. Imi place sa cred ca eu si Tamara nu am avut problema asta. Si acuma ca se poate sa apara, sa putem sa trecem peste. Ca este vorba despre neincredere, necredinta, frica, plictiseala, monotonie, toate apar de la lipsa de comunicare. N-ai cum sa-i spui unui om care te iubeste si mai e si destept ca ceva nu-i bine si sa stiti ce trebuie sa faceti si sa nu se rezolve intrun final. Egal ca e vorba de rezolvare in 2 minute sau in 7 8 luni, Se rezolva. Trebuie numai rabdare. Si tare mult ma rog sa am. Ca tot venii vorba de rugaciune, te rogi pentru ea? E implicat si Dumnezeu in relatia voastra? Normal ca ma rog, fiindca is absolut constient ca singur n-am cum sa o protejez si so feresc de toate rele ce se pot intampla, dar pentru asta am un Tata ce rezolva si problema asta. Cat despre cat de implicat e Dumnezeu aici, e mai complicat. Adica si eu si ea, suntem la un momendat foarte foarte rationali si pentru un om rational exact ca aia atei ii foarte complicat sa-l bagi pe Dumnezeu in fiecare lucru, desii stii foarte bine ca asta trebuie facut. Oricum incercam si sper pe viitor sa imbunatatim si asta. Cum va rezolvati problemele? Si mie si ei ne place sa zicem ca nu ne-am certat pana acuma. Bine normal ca ne-am ciondanit da atata timp cat nu ai lasat treburile neincheiate si ati discutiat problema nu se pune ca cearta. In princial incercam sa vorbim, si da , nu e usor fiindca amandoi am fost pana acuma niste oameni in viata carora orgoliu avea un important punct de vedere, da imi place sa cred ca ne straduim si ca ne si iese. Sper si pe viitor, sa nu mai avem treaba cu el. Si acum despre lucruri mai dragute. Ce te face sa te simti iubit? Si cum ii areti tu ca o iubesti? Ma simt iubit cand vad ca sunt incurajat in lucruri i ncare nimeni nu ma mai incurajeaza. Ma simt iubit cand indiferent de starea pe care o am se straduie sa ma suporte, desii uneori sunt de'a dreptu' insuportabil. Ma simt iubit cand vad implicare in lucruri marunte, egal ce e vorba de un biletel lasat in portmoneu(aprope de asta uite-l pe asta, scris de Paste si numa de ceva vreme l-am gasit) sau de un pupic primit din senin. Ma simt iubit cand vad cum se straduie sa ma invete mate sau imi trimite rezolvarile la testele de chimie. Ma simt iubit cand ma suna doar sa-mi zica ca sunt cel mai bun lucru ce i sa intamplat sau doar ca sa-mi spuna simplu si sinceru' ala "te iubesc". Ma simt iubit cand o vad pe peronu' garii din nasaud. ma simt iubit cand vad ca mi-o pregatit vinete pe cand ajung la ea sa am felu' meu preferat de mancare. Ma simt iubit, cand vad ca ma mult decat o iubita, am langa mine un camarad, un ajutor, un sprijin. Ma simt iubit din simplu fapt ca lumea nu mai pare asa plina de ura cand stii ca cineva se gandeste la tine.Cum ii arat ca o iubesc? Aiii, Aici iar ar trebui sa fie ea, ca nu stiu care din chestiile ce le fac cu gandu' sa stie ea ca o iubesc ea le ia ca atare. Hamm' imi place sa cred ca io placut cand am ocolit drumu de la Brasov acas, cu 500 de km, numa' sa o vad pe ea 15 minute. Asa cum imi palce sa cred ca si ca am aparut la ea la usa cu un ceai fierbinte, fara sa aiba habar, i-o placut. Si cerceii care se pare ca i-am c-am nimerit pe gustu' ei. Aa, sigur cartofii prajiti ce ii fac, ii arata ca o iubesc, fiindca ea zice ca ies buni. Si chiar ies, da nu fiindca ma pricep eu, ci fiindca pun suflet acolo. Oricum eu cred ca simte ca o iubesc in fiecare sarut sau imbratisare care-i dau. De ce crezi ca e chiar iubire si nu doar atractie intre voi? Intrebarea asta nu-si avea rostu'. Din simplu fapt ca doar o atractie intre doi tineri nu rezista si trecea prin atatea. Din simplu fapt ca doar fiindca esti atras de cineva nu justifica toata implicarea de care am dat amandoi dovada. Din simplu fapt ca visam impreuna si pe langa ca visam, credem in visele noastre. Cel mai dragut moment ce la-ti trait ? Primu' ce-ti vine in minte. Hamm, cu riscu sa ma repet, da ti-am mai zis povestea noastra chiar e demna de oscar. Ca e vorba de tamara la volan muzica buna si un subiect interesant in tot acest timp tinandu-ne de mana, ca e vorba de un resturant simpatic, mancare buna si povesti cu pesti, ca e vorba de canapeaua ei si filmu meu, ca e vorba de zapada, ploaie sau soare, cu ea c-am toate momentele i-au o intorsaura draguta la un momendat. Dar cel si cel mai mult imi place cand stateam la mine in bucatarie langa calorifer cu un ceai fierbinte si dulce(chiar, ne place ceaiuuu') si vorbim despre cum o sa fie bine totu' l un momendat. Cum rezisti aici ? Greu, da gandu' ca o sa-mi permit in mai putin de o luna inelu' ala la care si sa vrea sa zica nu sa nu-i poata rezista, ma face sa trec mai departe. Ehh, e vorba despre sacrificii. Si consider ca asta-i un sacrificiu necesar pentru viitorul nostru. Sper sa pot sa-l duc la capat. Vrei sa ai copii cu ea? Baaa, nu crezi ca intrebarile aste-as otar prea personale? Glumesc, normal ca vreau, o sa avem cei mai simaptici si destepti copii. O sa o iubesti si cand o sa aiba 40 de ani? Daca o sa arate ca si mama ei, cu siguranta! Glumesc, cu toata credinta si speranta pe care poate sa o adune sufletu' meu sper sa nu existe ceva ce sa ma faca sa ma opresc sa o iubesc.

Mi-e dor sa fiu indragostit!(part. I)

Stiu stiu... Daca ne cunostem si in ulima vreme am vorbit(ultima vreme fiind ultimele trei patru luni) acuma o sa crezi ca nu-s normal. Cum dupa tot ce am trecut si simtit sa m-ai zic asa ceva.Si acuma nu fiindca fac pe victima ca poate din exterior chiar pare ca fac asta cii dor fiindca datorita conditiilor exterioare tot ce am simtit o fost amplificat. Da, mi-e dor sa fiu indragostit! Da am fost indragostit. Credeam ca tot ce trebbuie sa fac e sa ma implic si sa dau tot ce pot si ca totul o sa se rezolve. Credeam ca trebuie numa' exact sa ai cu cine si toate lucrurile vor fi mai simple. Credeam ca nu este vorba despre avantaje si chestii materiale sau chestii de genu' " te iau pe tine ca tu ma ajuti sa ma recuperez" , " te i-au pe tine ca tu ai masina" si alte de genu'. Credeam ca sinceritatea si implicarea sunt ingredientele principale si ca daca le ai pe astea supa iese bine. Credeam ca o sa pot sa trec peste orice problema din simplu fapt ca o sa am nu o iubita cu care sa ma dau mare ca-i frumoasa sau desteapta, ci un aliat, un partener, un camarad, un om de incredere. Un om care stiu ca ma iubeste si stie ca-l iubesc. Credeam ca daca lasi problemele sa treaca si nu mai amintesti de ele lucrurile se pot rezolva si fara sa scoti ochii dupa ce faza e ingropata sau sa acuzi de lucruri despre care s-a cazut la comun acord ca s-au rezolvat.Credeam ca nu-si are rostu' sa copari doi oameni diferiti pusi in conditii diferite, adica pe actuala cu fosta si asa. Credeam ca intro zi totul se va rezolva si ca nicio problema nu este ceva peste care nu se poate trece. Credeam ca noi o sa fim daca nu primu' cuplu macar printre primele care o rezistat tuturor prostiilor si "sfaturilor" spuse de apropiati. Credeam ca noi fiind copii destepti sa reusim sa nu lasam nimic si pe nimeni sa intre in cuibusoru nostru, nici griji, nici distanta, nici probleme, nici trecut. Credeam ca noi, chiar o sa ne traim toate filmele alea cu o viata plina de iubire si buna intelegere. Credeam ca e suficient sa cred.

Unde esti?

Unde-i pacea aia ce o cauta toata lumea? Unde-i linistea ce se presupune ca tre sa o avem cand suntem impliniti. Si noi zicem ca suntem. Eu zic ca sun. Si pentru asta tot parca nu-i complent. Lipseste ceva. Lipseste bataia de cap lipseste... Lipsesti TU!

Falling in love

Saptamana viitoare fac patru luni aici, si in astea patru luni cu prea putini oameni de varsta mea am vorbit. In primu' rand ca daca-s arabi nu prezentam interes pentru ei, si din punctu ' meu de vedere nici ei pentru mine, si in al doilea rand fiindca europeni(sau ma rog crestini) de varsta asta nu prea gasesti aici, doar cei care sunt mutati cu familia sau in excursie( si astia foarte rari). In concluzie in ultima vreme am vorbit numa cu oameni trecuti prin viata, cu siguranta mai mult ca si mine. Asa s-a intamplat si aseara. Sa incep cu inceput. Am dat de un site super misto, care se prezinta c-am asa, te loghezi acolo, si iti prezinti conditile de gazduire. Clar acolo gasesti numa exact oameni care daca mergi in orasu' lor, in zona lor, si au posibilitatea, te gazduiesc cu cel mai mare drag. Incantat ca asa o sa pot sa vad la vara toata Europa cu evident mai putini bani, foarte entuziasmat, m-am logat si eu. Sincer nu-s chiar asa de naiv de felu' meu, si nici in asta n-am crezut din prima, da garanta Tosca pentru toata povestea. In scurt timp am descoperit ca e full numa' de oameni care calatoresc si aruncandu-mi ochii pe doua trei profile mi-am dat seama ca eu inca n-am vazut prea multe la viata mea. Am descoperit ca si de aici din Doha sunt oameni pe site ba chiar organizau un party de sfarsit de vara. Si asa in lipsa de priteni prin desertu' asta, am dat acolo clik. In scurt timp am primit vreo doua trei mesaje in care mi se transmitea un welcome calduros si ca abea asteapta sa ma cunosca. M-am simtit incurajat si mam hotarat sa merg. Am vorbit cu tosca si ieri pe la patru cinci am inceput sa ne uitam de adresa, nr. de tel si deastea. Taximetristul meu nu stia unde era vila aia, asa ca a trebuit sa-l sun pe organizator. Nu raspundea, si-o fost musai a trimit un mesaj la un participant in care sa-i cer adresa exact. Mam trezit cu un raspuns a naibi de surprinzator, in care in loc sa mi se comunice adresa mi se cerea spunand simpatic ca nu-i mare deranju' sa vina sa ne i-a si pe noi. E incredibil, si am fost surprins foarte tare, cand la ora stabilita in fata casei oprise tipu' cu care vorbisem in doua mesaje pe net. Facem cunostinta si plecam. Despre acest BBQ cum zic ei, n-am de cat cuvinte de lauda, trist ca nu stiu astia romaneste sa vada ce-i mai laud. Diversitate frate. Doi trei egipteni, eu roman, Tosca italian, doi trei indian, un iordanian, un libanez, o canadianca, doi trei americani, un baiat si doua fete, trei filipineze, o coreeanca, patru englezoaice, o frantuzoaica, phuu, nici nu mai tin minte. oricum punctu' culminant o fost atins c-am la 25 30 de persoane. Nici nu stiu cum sa va explic, ca inafara de patru cinci ce se stiau dinainte pentru restu' o fost exact prima data cand s-or (ne-am) vazut. A fost un party de ala la care nu mergi cu fitze si sa faci figuri(ce in romania inca n-am intanit) mergi deschis si cu zambetul pe buze, sa socializezi sa-ti faci priteni sa sa cunosti noi culturi. In fine, sa ajugem la subiect. Ca sa vorbesti cu oameni mai mari ca tine, aa scuzati ca iar revin cu detali despre, eu si Tosca eram ce-i mai tineri in rest numa profesori si ingineri. Deci ca sa vorbesti cu oameni ca tine si sa nu devii plictisitor fiindca vorbesti despre lucruri care ei le-or trait de mult tre sa vorbesti despre ceva ce nu se epuizeaza niciodata. Aici e vorba ori despre relgie ori despre iubire, dragoste. Si ui asa am ajuns sa vorbesc cu o englezoaica de vo 40 si ceva de ani foarte simpatica si draguta despre prima iubire. E foarte interesant la englezi cum numesc ei niste actiuni si lucuri. Nu-mi vin acuma in cap mai multe, dar la faza cu falling in love, e foarte interesant de observat ceva. De ce amaru' nu zic ei , fly in the love sau ceva de genu' de ce tocmai falling. A cadea in dragoste. ce expresie pentru intragostire. Si totusi nu de prosti ii zic ei asa... A cadea in dragoste... Da in dragoste de ce nu te ridici? Ahh. Ii dragostea ceva rau? A cadea in dragoste. Isi aminteste perfect despre prima ei iubire. Devin curios. Nu, nu este barbatu' cu care s-a casatorit(si intre timp a divortat) si zice ca-i pare bine ca s-au intamplat asa lucrurile. Aici devin si mai curios. De ce zice asta. Si-mi zice, esti inca tanar, sa ai grija cu cine "cazi in dragoste". Si aici vroiam sa ajung. E important sa ai grija de cine te indragostesti. Si acuma nare rost sa va mai explic ca dragostea la prima vedere si chestile astea nu-s basme, sunt reale dar nu s-ar intampla daca tu nu ti-ai dorii asta. Inainte de a te indragostii gandeste-te ca oameni se schimba, devin altii, si isi schimba prioritatile. Si cand doi oameni isi doresc lucruri diferite pe plan sentimental, in mod special, lucrurile devin dificile. Asa ca nu te indragostii de oameni ce inca mai au de se maturizat, atata timp cant nu esti pregatit sa va maturizati impreuna. Bine, ideeai ca suntem intro continua maturizare, da ma refeream la perioada aia mai altfel pana in 18 19 20 de ani. Ahh, ti-as mai zice o gramada da sunt asa copil si eu la chestia asta incat nu ma simt in stare sa va dau lectii voua. Ideea e ca asa sa-ti imaginezi ca te poti indragostii de o persoana atunci cand te poti vedea impreuna cu ea in orice situatie. Si aici ma refer la chiar orice situatie. Egal ca e vorba despre voi in vizita la bunici ei, sau voi impreuna la tine acasa. Egal ca e vorba la un suc cu priteni ei, egal ca e vorba la o cabana cu priteni tai. Egal ca e vorba despre un resturant de lux, sau o bodega de sat pierdut in munti. Egal ca e vorba de un pat matrimonial, sau un sac de dormit calduros. Egal ca e vorba sa zgribuliti de frig, sau sa nu mai puteti de cald. Egal ca e vorba despre biserica, sau primarie. Egal ca e vorba sa fiti in aer sau in apa. Egal ca e vorba de bocit impreuna sau de ras cu lacrimi. Egal ca e vorba de a fii langa el cand e bolnav, sau langa ea cand e accidentata, egal ca e vorba cand sa-l sustii cand e cazut, sau sa fii fericit de fericirea ei. Egal despre ce e vorba. Daca vorbesti cu un om si nu te poti vedea in absolut orice situatie posibila ii grav. Nu se merita. Serios, mai aud cate' unu ce zice, voaii am prietena seriosa, da nu o duc acas ca de o vede mama ma sechestreaza pana ii dau liber. Sau invers. Tre' sa fi-ti pregatiti sa infruntati totul impreuna... Ahh, Ai grija de cine te indragostesti prima data... Ai grija, fiindca asa sa-ti imaginezi ca sufletu' tau niciodata nu o sa scape de amintirea acestei persoane. Si dacas amintiri frumoase, sufletu; tau niciodata nu o sa scape de regretu' ca nu mai ai parte de acele momente, si chiar daca putin o sa te acuze ca-i vina ta. Ai grija de cine te indragostesti... Fiindca o sa puna ca o eticheta pe numele tau. Si nu o sa te mai cheme doar george popescu, o sa te cunosca lumea ca george popescu fostu' lu maria ion. Ai grija... Si asa pe sfarsit vreau sa-ti pun niste intrebari la care sa-i raspunzi tu sufletului tau... Cine o fost prima ta iubire? Regreti ca nu mai e? Iti aduci aminte cu drag? Ai facut tot ce s-a putut sa o pastrezi? Daca ar fii sa mai vorbiti, ai avea ce sa-i spui? Esti inca indragostit? Stie asta? Nu te simti las ca sufletu' tau inca vrea si na-i curaj sa fii sincer? Inca mai citesti aici si nu ti-o venit inca ideea sa suni, sa scri, sa anunti cumva .., Ma... Nu fii prost!

Cine sunt?

E incredibil. E incredibil cum ma uimesc pe mine insumi cand imi pun intrebarea asta. Cine sunt? Cine am fost? Cine urmeaza sa fiu? Mi-am dat seama ca oameni se schimba tot timpu' da niciodata nu mi-am pus problema cat de des sau cat de mult ma schimb eu. In seara asta nu stiu ce-mi veni sa vorbesc cu mine. Sa aflu ce mai fac. Sa aflu cum ma simt. Sa aflu de ce mie dor si ce-mi lipseste. Sa aflu, de toate. Si nu in ultimu rand sa-mi cer scuze ca nu am timp de mine. Si ui asa am descoperit lucruri ce pe mine m-au socat. Automat cand am vrut sa aflu daca cu adevarat mam schimbat mi-am pus intrebarea ce faceam anu trecut pe vremea asta? Si raspunsul la asta poate il stiti cei care ma cunosteti. Eram la inceput de clasa a 12. Nu-mi pasa de nimeni si nimic si tot ce faceam era sa-mi tarasc corpul in fiecare zi la scoala, sa ma uit la seriale si sa mai scriu pe blog din cand in cand. Si apropo de blog, cand citesc acuma ce scriam nu-mi vine sa cred ca eu eram cel care a scris. E incredibil cum in 365 de zile sa se schimbe atatea lucruri. Atunci nu aveam nici macar un plan pentru ziua de maine ce sa mai vorbim de idealuri in viata sau vise. Eram un copil ce nu accepta ca trebuie sa creasca si sa se maturizeze si ca la un momendat se termina cu statu' pe spatele parintilor. Ahh acuma cand verfic ce scriu ma gandesc ca vorbesc asa urat despre mine, da nu-i adevarat, sunt doar realist. Nu stiam ce inseamna sa muncesti ca sa ai ce manca, sau se te imbraci cu ce haine vrei sau sa faci ce vrei. Nu stiam cum e sa ai program, sa trebuiasca sa-l urmezi chiar daca na-i chef, esti obosit, umpic blonav sau pur si simplu na-i chef. E asa diferit. Si la scoala aveam program. Da de eram obosit, satul sau pur si simplu vroiam sa merg la o cafea imi bagam picioru' in ele ore. Mergeam si ma ceream acas. De vreun prof mai tanar ma intreba de ce, raspundeam simplu si nesimtit, n-am chef. Nu stiam ce inseamna sa nu ai cui sa-i ceri, cui sa te plangi. Nu stiam cum e sa fii tu de capu' tau si fiecare alegere ce o faci sa te influenteze mai mult decat ai crede vreodata. Nu stiam cum e sa fii singuru; vinovat pentru ce se intampla si sa nu ai pe cine da vina cand faci ceva gresit. Nu stiam... As vrea sa ma bucur ca acuma am ceva in cap si ca totusi vad lucrurile umpic mai diferit dar cand ma gandesc ca anu viitor pe vremea asta o sa zic la fel despre perioada asta nu-mi mai vine a rade. Sper doar ca cu cat trece timpu' sa gresesc cat mai putin si sa invat cat mai multe. Nu stiam multe. Dar cei frumos e ca inca sunt tanar, si e bine ca totusi acuma stiu. Acuma stiu ca vreau sa traiesc, si sa fiu implinit si pentru asta lucrez. Pentru visele si dorintele mele ma trezesc in fiecare zi la sase. Pentru planu' meu diabolic de a fi cu tine tot restu' vietii. Pentru a vedea toate lucrurile faine despre care lumea nu prea vorbeste, pentru a vedea chestii care putini oameni le vad si pentru a trai senzatii care nu se arata oricui. Si totusi cine sunt? Si acuma stiu. Sunt acelasi Vio, doar cu ceva minte in plus. Si poate nu mam schimbat, dar cu siguranta am devenit mai bun. Din simplu fapt ca acuma inainte de nu-mi pasa daca murdaresc haine sau nu, stau umpic si ma gandesc cat de scump ii detergentu' sau cat de complicat e sa scoti pete. Din simplu fapt ca acuma inainte sa imi doresc sa-mi cumpar o pereche de shoesi la care diferenta de pret e 15, 20 de euro stau umpic sa ma gandesc daca se merita, si cat muncesc eu pentru bani astia. Din simplu fapt ca inainte sa zic ca nu-mi place vreun fel de mancare, sau inainte de a arunca ceva de mancare imi aduc aminte de sutele de indieni ce-i vad zilnic mancand acelasi orez cu ceva sosuri. Inainte de a-mi dorii sa merg in oras doar de plictiseala si sa cheltui 2 300 de qatari imi aduc aminte ca intanesc in fiecare zi pe santier oameni ce lucreaza o luna pentru un salariu de 500. Din simplu fapt... Din simplu fapt ca acuma realizez ca inainte nu eram cel mai cumsecade baiat, si ca poate unele lucruri nu le-am facut asa cum trebuie. Din simplu fapt ca acuma stau si scriu cu gandu' ca voi realizati ceva si o sa va prindeti de aceste lucruri fara sa fiti nevoiti sa fiti la mii de km departare de casa si de persoanele dragi. Fara sa fiti nevoiti sa traiti senzatia de singuratate si dor de la un momendat sa-ti vina numa' exact sa dispari... TU cine esti? Cine ai fost? Cine urmeaza sa fii? Esti multumit de starea ta actuala? S-a schimbat ceva in gandirea ta in ultimu' an sau freci menta exact ca in urma cu 365 de zile? Ai devenit mai bun? Ai evoluat? Sau daca repeti teste iq la care anu trecut aveai 115 puncte acuma iei doar 100? Cine esti?

No more games...

Te numesti o persoana sincera? Esti tu in stare sa spui tot ce simti? Sau tot ce gandesti? Poate sa spuna iubita ta, pritenii tai, cunostintele tale ca esti o persoana sincera? Ai vrea sa fii sincer da ti-e frica? Eu sunt sincer? Cateodata mai imi aduc aminte si ma mai intreb eu pe mine. De multe ori poate nu-s multumit de raspuns. Si atunci dau tot ce pot sa fiu sincer. Sincer cu toata lumea. De ce sincer? Fiindca mi suficient sa vad in fiecare zi zeci de ipocriti, mincinosi, prefacuti, lasi si alte specii de genu'. Mi-s satul. Atata ar mai trebui sa ma dau si eu pe brazda. Nu. AM zis stop. Am fost destula vreme genu' ce se prefacea sa faca impresie, sa para de treaba, sa fie acceptat. Si numa eu stiu cum ma simteam cand ramaneam doar eu cu mine...In momentele alea de te uiti in oglinda nici macar nu o sa te recunosti. Esti gol pe dinauntru si asta nu te ajuta cu nimic, egal ca esti acceptat, respectat si placut de toata lumea. Nu se merita. Prefer sa ma numesc o persoana sincera si placute de doi, trei decat sa mint si sa ma prefac doar fiindca vreau sa fiu acceptat. De ce sunt sincer acuma? De ce spun ce simt ? De ce ma expun in halu' asta? Fiindca nu am ce sa pierd. Daca eu n-am ce sa pierd, voi nu aveti ce sa castigati, si ui asa o duc eu mai bine. Fiindca traiesc fiecare moment in parte. Sunt maxim suparat, maxim fercit, traiesc momentu'. Si e genial sa ai curaju' sa faci sau sa spui orice iti vine in cap. Bine bine, o sa ziceti ca nu-s normal. Se prea poate, da voi n-aveti dreptu; sa faceti acuzatii de genu' doar fiindca nu sunt la fel ca voi. Voi ascundeti-va, mintitiva, faceti ce va toarna lumea din juru vostru in cap, puneti-va sentimentele si sufletu' sub lacat, ca altfel e periculos.De ce nu mie frica? Simplu fiindca am un Dumnezeu mare, cel mai mareeeee, si el zice clar ca orice se intampla e spre binele copiilor Lui. Si eu sunt copil lui si deci orice s-ar intamplat stiu sigur ca intrun final e pentru binele meu. Ca am curaj sa fac ce simt, sau sa spun ce simt e cel mai simplu mod de a va arata voua ca Dumnezeu e tatal meu si nu mi se intampla nimica rau. Si si daca se intampla se intampla doar pentru a invata ceva ce o sa-mi foloseasca pe viitor. Multa vreme mi-a fost frica sa expun adevaratu' vio la suprafata, fiindca pur si simplu credeam ca rolul tutuor oamenilor din juru' meu era sa-mi faca mie rau. Nu stiu de ce simteam asta da cert e ca ma straduiam din tot sufletu' sa fiu ceva ce nu reprezenta interioru' meu de loc. Si cat timp am facut asta nu mam simtit nici macar umpic iubit sau dorit la maxim. Acum sunt sincer, fiindca mm prins ca e mult mai simplu sa fii sincer sa traiesti asa cum simti tu si sa platesti fiecare lucru in parte. Nu iti pot promite nicimacar umpic ca nu o sa fi tradat sau lasat balta daca esti sincer, ce pot sa-ti promit e ca o sa-i para rau dupa tine, si ca spre deosebire de ceilalti tu ai sufletu' impacat. Si credema nu mergi in Rai nici cu barfele celorlalti despre tine, nici cu impresiile ce le-ai facut, nici macar cu mastile ce le-ai purtat. Ai de mers exact numa' cu sufletu' tau. Si crezi ca mai mergi undeva de nu esti impacat tu cu tine? Ce inseamna sa impacat tu cu tine? Acel sentiment de liniste pe care-l ai, seara cand te pui in pat, fara sa ai momente in care sa-ti aduci aminte ce ai mai mintit azi, sau ce ai mai barfit. Acel somn in care visezi lucruri dragute si care te odihneste... Acel zambet dragut pe fata ta, care aprope ca te face cu 5 10 ani mai copil... Sa fi impacat tu cu tine, e sa ai siguranta ca nu o sa-ti para niciodata rau pentru ce ai facut fiindca stii ca ai facuto cu suflet. Ca ai fost sincer, si ca a ifost tu acolo. Nu imaginea ta de star, nici egoistu; din tine, nici lasu' din tine. Cat de sincer esti ? Simti ca tre sa faci ceva ? Fa-o. Simti ca tre sa spui ceva? Spune-o. Simti ca ... Exact. Fa-ti odata curaj si fi sincer. Si daca finalul nu o sa fie fericit promit ca o sa-ti dau timpu; cat lai irosit pe postu' meu. SIncer... Cred ca defapt lumea nu ma vrea sincer, ca de m-ar vrea sincer ar fi ea insasi sincera. ahhh. ps. am scirs ochii astia cu ochi inchisii, sper ca intelegi tu ce am scris, daca nu , nu-i stres, important e ca am fost eu sincer :)) Nopte bun...

Va tre' sa va maritati...

Automat daca iti trebe sa te mariti iti trebuie si sa ai cu cine. De data asta o sa vorbim despre cazul fetelor ce-si doresc asta. Va trebe' sot. E si normal la urma urmei fiecare cauta pe cineva, cauta piesa lipsa, cauta ingredientu' special, cauta acel lucru altfel, cauta... Cauta ce pana acuma nu a gasit. E si normal sa cauti, la fel de normal cum e si sa vrei ce-i mai bun pentru tine. Si aici incep. Vreti barbat. Vreti sa fie inalt, daca se poate exact inaltimea aia perfecta, stii tu aia cand tu esti pe tocurile tale preferate si tot mai raman cativa centimetri intre voi. Va trebuie sa fie brunet sau blond sau roscat. Vreti sa aiba ochii albastri ca oceanu', negrii ca taciunele, sau verde ca iarba dupa ploaie. Vreti sa aiba dintii frumosi si curati(in primu' rand sa-i aiba pe aia originali), Vreti sa nu fie nici slab, nici gras, nici prea musculos. Vreti sa se imbrace dragut, si daca se poate sa va si asculte sfaturile voastre in legautra cu stilu' masculin. Vreti sa se ingrijeasca, si sa-i pese de el. Da nu exagerat de tare, ca-i clar ca na-i chef sa-ti spuna cand suni sa-ti faci programare la epilat(pensat, vopsit, manichiura), sa-i faci si lui. Vreti sa miroase frumos. Vreti daca se poate sa fie curajos si neifricat, sa va simtiti protejate si in siguranta langa el, da nici genu' care sa se bage in seamna singur si sa se ia de toata lumea. Vreti sa fie in acelasi timp si romantic si atent, sa va simtiti iubite si apreciate, da nici prea tare, sa nu fi-ti sufocate. Vreti sa fie si umpic(macar umpic) ordonat, si daca se poate sa stie si sa calce, sa nu mai aveti voi de calcat. Vreti sa stie sa gateasca, daca se poate si i-ar place si sa spele vasele ar fi genial. Vreti sa fie si credincios si fidel, si in acelasi timp niciun pic gelos, sua ma rog poate umpic, atata cat sa va amuzati voi pe seama imaginatie lui bogate cum dintro privire ce o vazut ca ti-o aruncato unu, te si vede la intanire cu el. Ahh, cum am putut sa ratez asta, de ar canta la un instrument parca la-ti iubi mai mult. De perferabil pian sau chitara, bine ca ati accepta si tobe sau flaut, da mno. Ce v-ar mai place voua sa va trezeasca dimineata cantand. Si daca va trebe umpic artist ar fi dragut sa stie scrie poezii, si nu e musai opere de arata, da asa cate una micuta, odata pe saptamana v-ar bucura. Sau daca nu poet, atunci umpic de pictor in el. E ok si fotograf, la urma urmei si ei tot un fel de inventie cu imagini si culori fac. Ahh, si parca nu-i musai sa aiba bani, bine n-ar strica sa-i aiba, da daca nu-i are nu-i stres, da-i neaparat spirit antreprenorial. Si daca ar mai fi si umpic visator, da nu deala sa abereze, ci sa aiba vise realizabile, vai bine ar fi... Si asa misto ar fi sa aiba o mama faina, clar o viitoare soacra perfecta.Si nu in ultimu' rand daca ar fii si destept, phuu, defapt cred ca astai prima ca de a-ti gasi unu destept ar face de toate cate umpic, da oricum, ideeai ca daca ar fi si destept, va c-am vedeti nonstop in culmea fericiri. Va-i si ce dragut ar fi si sa fie asa mai carismatic si indragit de toata lumea, numa exact sa puteti fi mandre pe ce a-ti pus mana. De i-ar place copii la maxim, si totusi nu ar vrea mai mult de doi, ar multii si soacra. Sa nu-i placa fotbalu' si nici masinile si a-ti fi in stare sa va vindeti sufletu' pt un exemplar de genu'. Ahh, si sa-i placa sa calatoreasca. Ahh, si cum mam saturat sa va mai aud vorbind deastea. Mam saturat sa vreti totul deagata. Mam saturat sa nu va vad ca faceti ceva. Serios, ai un priten, iubit, logodnic sau amant. Cum poate mintea ta sa indrazneasca sa te gandesti ca nu-i ceva serios si ca o sa se termine numa' fiindca considerati voi ca nu se potriveste profilului. Mno' stati sa va spun, nu aveti voie sa faceti sau ziceti asa ceva. Pana ce nu ai luat chitara in mana sa-l inveti, pana ce nu ai stat cu el la cumparaturi si sa tii cont si de parerea lui, pana ce nu la-i luat de manuta si sa i-o pui acolo unde vrei sa te atinga, si pana ce nu ai luat cartea in mana sa-i citesti cum sa fie mai carismatic, mai serios, pana ce nu la-i scos la alergat, pana ce nu la-i invitat la o zi de inventat feluri de mancare, pana ce nu i-ai lasat mesaj pe oglinda in baie " spalate pe dinti, mancati-as zambetu'', pana ce nu i-ai facut odata ordine in dulap sa-i aratati cum tre sa arate de fapt, pana ce nu ii aratati maxim ca-l iubiti si nare de ce sa-si faca griji, pana ce nu ai luat odata aparatu' in mana l-ai scos la o sedinta foto, pana ce nu l-ai ascultat odata cu interes despre planurile si visele lui, pana ce nu i-ati dat de inteles ca iti place ca te poate ridica, pana ce nu i-ai dat de inteles ca vrei un om matur langa tine nu un copil, pana ce nu i-ai spus ca ceva nu-i in regula... Pana ce na-i facut macar odata fiecare din lucrurile de mai sus nu ai nici un drept sa ai pretenti. Sa-l schimbi, sau sa-ti doresti ceva bun din prima. Pentru a primi ceva bun din prima trebuie sa fi buna din prima, si iti spun eu ca nu esti, hai sa stam la povesti 5 minute si fac pariu ca-ti gasesc o duzina(12) de defecte. Casatoria din punctu' meu de vedere (clar) e doar un inceput,nu e nici punctu' culminant al unei relatii, nici macar deznodamantul. E sa zicem, intriga. De aici incepe totul, si daca e un inceput, inseamna ca pentru inceput, trebuie sa te pregatesti, na-i cum ,si na-i de unde sa le stii pe toate. Da impreuna cu timpul, o sa treceti peste toate. IMPREUNA. Nu separat. Impreuna le invatati, impreuna cresteti, impreuna deveniti unu pentru celalat ce-si doreste fiecare-n parte. Impreuna o evoluati si-o sa ajungeti, nu sa fi-ti la fel, ci sa va completati. Impreuna veti avea grija de iubirea voastra, impreuna... In ultimele zile am auzit cateva mai multe, fete (femei) zicand ca ele daca asa sta treaba si nu gasesc pe cineva exact cum isi doresc nu se mai casatoresc. Si mie mi-ar placea sa fie asa simplu, sa scriu pe google: fata blonda, inalime, 170-180. maxim 60 de kile, daca se poate ochi verzi, desteapta, gospodina, iubitoare etc etc. Serios, ca nu mi-as mai bate capu' sa va explic voua cum se poate face treaba intrun mod mai anevoios si complicat. Da nu e asa simplu... De asta e nevoie de pentru inceput de umpic de incredere, credinta si comunicare. Ca toate sa se rezolve impreuna. Ca sa stitii ca ati investit impreuna pentru a va bucura impreuna. Serios mno, credeti ca mie mi-ar conveni sa ma ia una asa numa' bun de insurat si numa' exact cat sa se bucure de achizitie in timp ce eu tre' sa o cresc. NU. Clar nu. Pritenia inainte de casatorie e ca si treaba cu un diamant. Ai gasit ceva, in care tu crezii si stii ca e pretios da trebuie slefuit pentru a i se vedea adevarata valoare. Si aici intervine implicarea. Cu cat il ajuti, il sprijini, il incurajezi, cu atat o sa fie mai stralucitor, mai cunoscut, mai valoros. Si deabea acuma vine partea faina. Ghici ce o sa-i scrie pe eticheta? Si ghici cine o sa fie mai cunoscuta si mai valoaroasa decat propriai investitia. Exact. Tu, pentru ca pe eticheta o sa fie scris "MADE BY YOU"

Suna...

Apas butonu verde de doua ori, si normal ca tu esti ultima persoana pe care am sunato. Incepe sa sune... Mam trezit cu greu de dimineata. Am facut un dus rapid si cat de cat mam trezit. Ma imbrac pe fuga in timp ce pornesc laptopu' sa ascult o piesa care sa-mi ramana in minte toata ziua. Ca tot omu modern verific ce mai e nou pe facebook. Te vad acolo. Ahh asa ti-as scrie. Da stiu ca daca ai primi un mesaj de la mine ti-ai ascunde zambetu' la capatul lumii numa sa nu-l primesc eu. Iar daca mi-ar raspunde la mesaj cu siguranta ar fi ceva sec si protocolar. Intre timp ma imbrac, si de zapacit ce is, imi iau tricoul invers. Clar nu am observat numa dupa vreo doua ore vazandu-ma intro oglinda. Nu mi-o zis nime nimca ca or crezut ca asa-i moda. Ies din camera, trecut umpic pe la bucatarie sa ma alimentez cu doua trei mere si un pachet de biscuiti si merg la masina care ma duce in fiecare zi la lucru. Imi bag castile in urechi si inchid ochi. Canta The reason... Imi aduce aminte de noi piesa asta... Si de aici pana sa-mi zboare gandu' la vremurile noastre bune e numa' un pas. Atipesc, cand ma trezesc imi aduc aminte ca te-am visat aseara. In vis un al doilea eu imi explica asa in stilu meu aparte ca nare rost sa ma mint, mi-e dor de tine. Si nu inseamna ca daca nu-ti spun asta, si tu nu stii asta, nu exista. Ahh defapt nare cum sa nu stii fiindca in adancul sufletului meu eu stiu ca si tie ti-e capu' la mine. Poate nu toata ziua, da macar jumate din zi. Lucrez si trece timpu' asa se face zece si avem pauza. Cand aveam credit te mai sunam, acuma si dac aam credit nu te sun, nu sunt pregatit sa nu-mi raspunzi, sau daca o faci sa o faci numa fiindca nu vrei sa pari salbatica. Trec inca doua ore, si merg la resturant pentru masa. Ahh, niciodata nu o sa ma simt la fel de satul ca si cum eram cand mancam impreuna. Egal ca am in farfurie pui la rotisor sau lasagna, cu tine o felie de paine cu dulceata era festin. Ma abtin si acuma sa nu te sun din aceleasi evidente motive. Muzica canta, eu lucrez si timpu' trece. De ce fac ce fac? De ce faci ce faci? Sa nu te aud o saptamana e un fel de iad pentru mine... Ma ambitionez si zic ca o sa pot sa trec si peste asta. Da oare vreau sa trec? E pauza de la ora patru si te-as suna. Da nu-s pregatit sa-mi raspunzi si sa-mi zici ca nu poti vorbi, sau sa-mi dai ocupat. Nu-s pregatit nici sa te aud vorbind cu mine ca si cu un necunoscut cum nu sunt pregatit sa aud cat de ocupata esti si cat de important ar trebui sa ma simt ca mi-ar raspuns la al cincelea apel. Nu-s pregatit. Si totusi mie dor. Si cred ca mi-e dor fiindca stiu ca se poate. Sau cel putin candva s-a putut. Egal ca era vorba de mesaju ala scurt sau minutu' ala alocat mie. Era acolo. Si eu il apreciam. Acuma nu se mai poate. Si oricat mi-as zice in cap ca incercarea moarte nare, de fiecare data cand incerc, ea moare. Si invie iar, si iar moare. Imi tot imaginez cum ma-s simti eu sa vad ca ma cauta cineva si sa fiu indiferent, sa nu raspund, sau sa dau ocupat. Ma tot gandesc cum as reactiona eu sa vad un apel pierdut de la cienva drag. Ma tot gandesc cum ar fi sa vad ca ma suni tu si sa nu pot vorbii. Si oricat ma-s straduii sa inteleg comportamentul tau aici, n-am cum. Defapt tot ce trebuie sa fac e sa-l iau ca atare. Si incet incet mam obijnuit. Acuma nu mai am asteptari acuma aprope ca o fac robotic. Acuma parca nu mai simt gustu' ala amar ce-l ai cand iti intra casuta. Acuma parca de fiecare data cand se intampla numa' exact ma faci sa simt din ce in ce mai mult ca te-ai schimbat si nu mai pot sa-ti cer sa fii cine erai. Da, schimbarea daca o faci trebuie sa fie in bine. Si ma gandesc ca esti desteapta si stii si faci asta. Si cand pun lucrurile astea cap la cap nu-mi pot da seama cum te-ai putut tu schimba intrun om mai bun si sa fii asa cu mine. Erai un om rau inainte? Atunci cred ca-mi palce de tine rea. Mai uit, ma mai i-au cu alte chesti si timpul trece. Ajung intrun final sa ma intreb oare chiar merit eu toate astea? Asa rau is? Da asa ceva nu exista, si deci tot tu pici rau la faza asta. N-ai cum sa fii un om bun si sa raspunzi binelui cu rau, si nici dragostei cu ura. Oare eu cum is? Se poate sa nu ma cunosc? Ioi, poate chiar numa despre mine e vorba aici. Ioi. Da chiar, eu is personaju principal, si in povestea mea , al meu o sa fie happy endu'. E a saptea ora cand suna. Si in 10 secunde mi-o trecut prin cap o tona de lucruri. Stai, se aude ceva.. Nu-mi vine sa cred,chiar ai raspuns si esti draguta . Am stiut eu ca tie imposibil asa ceva. Am ajuns la casuta vocala, si ea are o voce mai calda decat tine. In timp ce scriu aceste randuri stau cu telu' in mana si ma gandesc, sa te sun sa nu te sun. Siapoi imi spun ca nu se merita sa cauti pe cineva ce nu vrea sa-l gasesti.

Azi...

Intro jumate de ora e 15 octombrie. Asta inseamna ca mi-s in Qatar de trei luni jumatate. Incredibil. Ma surprind pe mine si tot ce-mi vine in cap e faptu' ca asta inseamna ca niciodata nu am stiut de cate sunt in stare. Poate din exterior nu pare asa mare lucru ca la 19 ani sa pleci de acasa, sa lasi familie, priteni, faculta, pritena, sau ma rog ea sa te lase pe tine, sa lucrezi cu oameni cu familii, sa ai sef, sa nu poti daca te saturi de lucru sa pleci acasa, sa nu ai timp pentru tine, sa nu poti sa-ti faci din cauza programului, sa-ti fie dor de tot ce inseamna racoare, ploaie, nori, iarba, mancare buna, sa-ti fie dor de biserica. Sa trebuiasca sa accepti alte mentalitati, alte culturi. Alte ideei. Sa trebuiasca sa pleci capu' si sa inchizi gura chiar daca poate, defapt cu siguranta, ideea ta e mai buna. Sa trebuiasca sa ai resposabilitati si sa fi serios. Si toate astea doar fiindca vrei sa-ti urmezi visele.Si ca sa-ti urmezi visele ai nevoie de bani. Da c-am peste tot e vorba de bani. Gata cu filozofatu'. Astazi am mai invatat o lectie. Defapt in fiecare zi invat una dar azi o fost una mai altfel. Am ajuns la mall cu Toska si Dani si cautam un magazin. Si sa-ti amaginez ca in maxim o ora intrun mall de doua ori cat Iuliusu' din Cluj am vazut o tipa de trei ori. Si poate treceam pe langa ea si a patra ora si nu ziceam nimic da am ramas sigur fiindca o trebui sa sun la banca ca miera blocat cardu' si naveam cash deloc( pana la urma o fost o problema cu toate cardurile de la ei) si asa am ajuns sa o vad a patra ora. Era in Starbucks singura la masa cu o cafea si o carte. Nu era vorba ca vai ce mandra era si mam indragostit la prima vedere, era vorba doar ca era prea ciudat sa vezi un om de atatea ori intrun loc atat de urias intrun timp atat de scurt. Si mam dus sai zic asta. S-a speriat cand am salutato. Am intrebat daca asteapta pe cineva si a zis ca nu. Atunci am intrebato daca crede in destin si a zis ca da. Si i-am spus ca asta inseamna ca pe mine ma astepta. Si am inceput sa vorbim. O cheama Risa are 29 de ani si e din Japonia. E la fel ca si mine, noua in Doha. Stewardesa la Qatar airways dupa un an de trainning. Si asa incepe povestea ei. Visul e sa ajunga stewardesa la o companie din Japonia. Desi indeplinea toate cerintele nu avea experienta si uite asa a ajuns in Qatar. Unde vreau sa ajung? La sacrificiu. Qatar e o tara musulmana asta se stie, ce nu se stie, e ca nu-i simplu tu european, american sau asiatic sa traiesti cu regulile lor. A trebuit sa semneze un contract pe minim doi ani. Ce inseamna asta? Inseamna ca atat timp cat lucrezi la ei, na-i voie sa te casatoresti. N-ai voie sa iesi din casa cu 12 ore inainte sa-ti inceapa serviciul, na-i voie sa fii suparat sau morocanos, si multe alte chestii de genu'. Vroiam sa ajung la faptu' ca tipa asta desii iubea un tip, la 29 de ani, a refuzat o cerere in casatorie fiindca vroia sa-si urmeze visul. Cand am auzit asta am ramas blocat. Sa ai o relatie seriosa cu un om, patru ani de zile. Sa il iubesti, sa te iubeasca, si doar din cauza ratiunii sa zici nu, unui baiat pus in genunchi in fata ta, in mana cu un inel pentru tine. Sa iti fie cariera pe primu' loc, nu sufletu'. Nu-mi vine sa cred. Si toate astea doar fiindca asta deducem noi din prostiile ce ne inconjoara, ca o sa fim multumiti sufleteste cu o cariera de vis sau o masina de lux. Care ma cunosteti stiti ca daca cred in ceva, cand ma apuc sa explic despre apoi pun suflet. Si am inceput sa-i zic... Cum poti sa crezi ca niste lucruri materiale o sa multumeasca vreodata niste cerinte sufletesti? Cum poti sa crezi vreodata ca materialismu' o sa se combine cu treburile sufletesti multumind o persoana. Cum poti sa crezi ca poti iubii un job, un salariu, o masina, o casa. Cum pot sa crezi ca doar fiindca faci ce considera ratiunea ta ca-i bine o sa poti sa traiesti impacat cu gandu' ca ai facut ce trebuie. Cum poti sa crezi ca visul ce o sa te multumeasca pe deplin e o cariera. Cum poti sa nu vezi ca defapt toate visele astea ce noua ni se par cele mai importante sunt doar mici cai pentru a ajunge pregatiti intrun fel sau altu' pentru cineva. Acel cineva special. Si cum poti sa renunti la acel cineva special doar fiindca nu te crezi sificient de bun si consideri ca ai nevoie de mai multe pentru a fi pregatit. Cum poti sa zici ca na-i timp pentru suflet, ca ai treaba cu cariera cand defapt tot ce conteaza e sufletu'. Cum poti... Am vorbit, si poate mam si lungit umpic. Sa se rezolve problema cu cardu' era nevoie de 30 de minute si cand ma uit la ceas era trecuta o ora si ceva. Ochii ii erau umezi. Mi-a spus doar ca nu lasa niciodata gandurile astea sa-i apara in cap, si ca tot ce e in juru' ei o incurajeaza sa spuna ca-i bine, si ca defapt face ce-i corect. Ca niciodata nu si-a imaginat ca fericirea ce o avea cu el nu o sa o aiba niciodata ca insotitor de zbor... Ca intodeauna o crezut in visu' ei si nu i-o pasat la ce renunta si ce lasa in spate. Ca niciodata nu s-o gandit ca nu i se merita. Ca niciodata nu s-a gandit ca no sa se mai poata intoarce inapoi. Aici nu intelegeam si cred ca aici vine partea care m-a facut sa scriu despre intamplarea asta. Semnase deja contractul pentru doi ani, si automat la refuzat pe tip. Tipul era comandat de nava. Anu trecut in august ea semnase, si plecase din Japonia pentru training. Sau despartit. El cu un refuz luat pe neasteptate in figura, ea cu toata credinta posibila ca face bine ce face. Nu sau mai vazut, si nici nu o sa se mai vada. Ea a venit in Qatar, el a plecat pe mare. Poti sa zici acuma ca nu o fost sa se intample, si ca paote nu era el alesu', fiindca atunci canda fost tsunami-ul ala in Japonia el a murit. Desi nu vorbeau prea des, tineau legatura, asa ca ei nu i so parut nimic deosebit ca doua luni nu avuse nici un semn de la el. O trebuit sa fie ziua mamei lui, ea sa o sune sa-i zica la multi ani, ca sa afle ca a murit, zice ea, iubirea vietii ei. Am ramas fara litere pe tastatura cand ma gandesc din nou la faza asta. Tot e pot sa fac e sa ma revolt, sa ma destept, si sa-mi spun mie in primu' rand, sa am grija ce vise imi aleg. TU ce vise iti alegi? Le alegi tu cu grija? Cate sacrifici faci pentru el? Iti spune inima ca se merita? Poti sa garantezi sufletului ca o sa uite la ce o sa renunti? Ahh. Fiecare avem vise. Si o sa visam in continuare, tot ce vreau sa zic, e ca si aici, ca si in orice sport, trebuie sa ai grija, cu visatu' nu-i de joaca. Play in safe. Uneori visele pot sa doara. Si aici aduc argument pe fata asta... isi traieste visu' care l-a avut toata viata, are un salariu urias, viziteaza cele mai tari orase ale lumii, si tot este platit de companie, intalneste oameni noi si toata lumea e draguta cu ea... si e fericita. Da nici macar umpic nu e mai fericita decat era cu el. Partea proasta e ca fiecare actiune are si reactiune la un momendat. Ca asta se intampla in 2 secunde, sau in 25 de ani, candva se intampla. Si uneori nu suntem pregatiti sa se intampla. Si uneori daca am stii ce urmeaza sa se intample poate ar fi altfel... Trebuie sa gandim, cateodata, chiar nu te mai poti intoarce inapoi. Inchei aici. Isi merita visu' tau eforturile? ps. Eu ce amaru' caut in Qatar?

Oameni speciali..

Hai spune rapid cele mai speciale cinci persoane din viata ta. Defapt spunele pe primele trei sa nu ai de te gandit prea mult. Raspunde tu pentru tine la urmatoarele intrebari: Unde sunt ele acum? Stie ele cat de speciale si importante sunt pentru tine? Le areti asta? Pot sa aiba incredere in tine? Stiu ele ca esti oricand pentru ele online, aviable, disponibil? Fiecare dintre noi ajungem la un momendat in viata noastra sa numim o anumita persoana(sau mai multe) ca fiind speciala. Fie ca e iubitu' tau, pritena ta cea mai buna, fie ca e mama sau tatal tau, sora ta, sau unchiul tau preferat. Fie ca e preotul tau sau profesorul tau preferat. E special. Ce il face asa special? Personalitatea, felul de a fi, atitudinea, totul este altfel, e special. Dar pentru tine este special din cauza lucrurilor ce ti le-a spus, sau care te-a invatat, din cauza lucrurilor ce le-ati descoperit impreuna, din cauza problemelor si piedicilor pe care le-ati trecut impreuna, din cauza momentelor in care te simteai descurajat si el te-a incurajat. Din cauza momentelor in care te simteai singur si ea ti-a aratat ca nu esti asa. Din cauza momentelor in care nimeni nu te asculta si el a fost acolo pentru tine. Din cauza momentelor in care te-a surprins, si ai vazut cum isi da interesu' sa fii tu fericit. Din cauza momentelor in care ii straluceau ochii doar ca te vedea pe tine. Din cauza momentelor in care te simteai in rai doar ca era langa tine...

Si totusi...

De ce gresim? Si de ce, daca gresim, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa platim pentru fiecare greseala in parte? De ce nu ne nastem invatati? Si de ce procesul asta de invatare nu se termina niciodata? Si cel mai important, de ce amaru' ma apuc eu sa filozofez despre subiecte deastea la care niciodata nu gasesti vreun inteles sau final? Ideeai ca in ultima perioada, hai sa zic ultimu' an, am avut de luat o gramada de decizi. Unele mai importante iar altele mai putin importante. Si normal ca unele m-au afectat mai tare, altele mai putin. Unele doar acuma isi fac efectul, iar la altele mai incolo. De unele decizi sunt bucuros ca le-am luat, iar de altele nu-s tare mandru ci din contra le regret. Si totusi cum sa fac, sa i-a decizi pe care sa nu ajung niciodata sa le regret? Is constient ca niciodata nu o sa stiu sa fac asta suta la suta, dar macar partial. Si oricat as gasi solutia ma opresc la aceiasi etapa. Depinde in ce crezi. N-ai cum sa crezi in tine, si sa iei decizi in defavoarea ta. Si normal cand i-ti dai seama ca totusi ai facuto, regreti. N-ai cum sa iei decizi in favoarea locului de munca, si cand iti dai seama ca defapt nu e pe primu' loc penru tine, sa nu regreti. n-ai cum sa nu regreti cand iei o decizie si nu e spre binele credintei tale. Si acum, ca mi-am dat cu parerea si par lucrurile mai simplu, va pot spune ca cel mai simplu e sa iei decizi in favoarea ta. N-ai cum sa regreti o decizie care intrun fel sau altu', mai devreme sau mai tarziu e spre binele tau. Si totusi, de ce facem uneori alegeri gresite? Sau de ce gresim? Despre asta promit ca nu ma mai apuc sa filozofez desi c-am asta fac, va spun scurt, gresim sa nu ne plictisim. Gresim fiindca suntem oameni, si oameni evolueaza, oameni se schimba, oameni invata. Gresim pentru ca Dumnezeu ne vrea binele intodeauna si nare cum sa fie mai bine, daca nu dai cu capu', ca data viitoare sa te stradui mai mult, sa fie mai bine, SA-TI fie mai bine. Gresim fiindca daca nu am gresii am fi niste roboti, care fac lucrurile perfecte, da nu se pot bucura de perfectiunea lor. Gresim, pentru a puteam sa ne bucura de reusita, gresim pentru a putea evolua.Gresim pentru a fi mai buni. Deci nu mai regreta ca ai gresit, ci incearca sa inveti cat mai multe din greseala aia. Repar-o, si da tot ce poti sa faci asta. Dupa ce ai terminat, sa nu o mai faci. Prima data nu-i vina ta, da de la a doua data in sus, devii suspectu; nr. 1. Intre timp bucurate de tot ce te inconjoara si fa din fiecare zi, o lectie! O lectie pe care ti-o preda Dumnezeu, sa o inveti, sa fi un om mai bun!

Din ce punct privesti

Da, se pare ca totul depinde din ce punct privesti. Esti bine sau nu, esti fericit sau dezamagit, esti frumos sau urat, esti inteligent sau prost, din nou iti spun ca defapt totul depinde din ce punct privesti. Si ce-i tare la treaba asta, ca orice s-ar intampla, daca stai sa te gandesti(sau nu), intodeauna o sa gasesti ceva bun si ceva rau, cat de mic. Nimic in lumea asta nu are doar parti bune, cum nimic nu are doar parti rele. Totul tine de punctul din care privesti. Iar acuma, spune-mi tu mie, din ce punct privesti? Cat despre mine, din ce punct privesc tine doar de starea in care ma aflu, fiindca desigur atunci cand sunt dezamagit, si nici macar umpic optimist n-am cum sa vad parti bune cu privire la situatia mea. Dar cand sunt optimist si fericit parca numa partile bune le vad. La urma urmei, nici macar nu mai conteaza din ce punct privesti lucrurile, si cum ti se par, bune sau rele. Tot ce conteaza e sa inveti. Sa observi. Sa traiesti. Sa simti. Sa experimentezi. Ca dupa ce trece tot, sa nu-ti para rau deloc, ci din contra sa fi fericit ca esti mai bun, mai tare, mai frumos, mai destept, mai complex, si cu personalitatea mai puternica. Iar daca ajungi in siutatia in care esti disperat si ai impresia ca totul iti merge rau si ca niciodata nu o sa fie bine, gandeste-te ca nimic nu e vesnic, si ca totul e o chestiune de timp. Mai mica sau mai mare, dar e doar o chestiune de timp. Totul tine de increderea in tine. Si asta nu o cumperi, nu ti-o da nimeni, ci asta o gasesti in tine, in sufletul tau. La inceput poate e mica, da cu cat mai mult investesti in ea cu atat, creste, si cu atat o sa te ajute mai mult. NU zice ca nu se poate, si ca nu exista, inainte ca macar sa fi incercat. Fii optimist, si nu mai crede in vorba aia, ca un pesimist e un optimist incercat. Un pesimist e doar un optimist ce o cazut, si nu s-a mai ridicat. De lene, din necredinta, de frica, sau pur si simplu ca nu mai vrea. TU nu face asa, si vei vedea ca totul e de partea ta! O sa vezi, totul o sa fie bine!

Inca cred.

Sunt inca copil. Chiar daca aprope zilnic imi zic mie, si voua, ca am crescut ca mam maturizat, si ca mi-o murit copilaria si ca s-o dus cu vremurile in care nu-mi pasa de nimic, si cand nu aveam grija zilei de maine. Si totusi, incet incet ma prind ca nu e asa. Inca sunt copil, sau, prin nu stiu eu ce proces miraculos, maturizat fiind, inca mai pastrez o doza buna de copil in mine. Cum e aia? Uite asa. Pur si simplu inca cred. Si cand zic inca, o zic cu frica fiindca, imi dau seama ca se poate sa si dispara. Cu toate astea, inca cred! Inca cred ca oamenii defapt sunt de treaba doar ca le este prea frica sa fie ei insusi. Inca cred ca esti pritenie adevarata! Inca cred ca s-ar gasi cineva sa-mi ofere un loc unde sa dorm, si ceva de mancare daca mi-ar fi foame si n-as avea unde dormi. Inca cred ca mai exista sinceritate. Inca cred ca nu are cum totul sa fie rau. Inca cred ca nu as murii de sete, si s-ar gasii cineva sa-mi aduca apa sa beau! Inca cred ca nu ar trebui sa indur frig si inghet, si s-ar gasii cineva sa ma imbrace. Inca cred ca exista dragoste adevarata, si ca se poate sa fi casatorit si sa nu ai griji ca te inseala! Inca cred ca se poate se ai incredere si aceasta sa nu-ti fie tradata. Inca cred ca se poate sa-ti ceri scuze, si sa fii cu adevar iertat. Inca cred ca daca incerci, orice problema are o rezlovare. Inca cred ca daca vrei, nu iti mai trebuie nici macar un motiv in plus pentru a trece la actiune. Inca cred ca in adancul tau inca ai credinta! Inca cred ca de tura asta nu mam inselat. Inca cred ca nu e rau sa crezi! Ps. Oricat de pesimist/a te crezi, eu inca cred, ca tu insusi, crezi. Oricat ai zice ca lumea e rea, tu, si eu, noi, inca credem ca totusi candva va fii bine. Fiindca daca aceasta credinta n-ar exista cat de putin in adancul inimii noastre, nu ar mai avea nici un sens sa apucam ziua de maine, doar pentru rau. Pps. Inca cred ca incurajundu-va pe voi, ma incurajez pe mine. Inca cred ca functioneaza, inca cred, ca eu insumi, cred!

Exterior.

De ce din exterior se vede altfel? Esti fericit/a? Sau doar din exterior se vede asa? Esti deprimat/a? Sau doar din exterior se vede asa? Asa mi-ar place sa nu mai existe suspiciuni, si sa stiu din prima care-i faza. In primu' rand la mine si apoi la ceilalti. Sa nu-mi spui ca niciodata n-ai fost pus/a in situatia in care toti aveau impresia ca te distrezi, chiar si tu unpic, si apoi in capu' tau a aparut intrebarea : oare chiar ma distrez, sau doar ma prefac, sa ma integrez? Nu-mi spune ca n-ai fost in situatia in care te-ai despartit de priten/a, si-ti ziceai ca esti okey da in unele momente iti venea intrebarea in cap, chiar is okey? Nu-mi spune ca n-ai fost in situatia in care ai pierdut pe cineva drag si oricat ai fi zis ca nu-i simti lipsa, uneori ajungeai sa te intrebi, oare chiar asa e? Nu-mi zice ca n-ai fost fost niciodata trist si suparat, dintrun motiv aiurea, si n-ai ajuns sa iti pui intrebarea, ce amaru' am, ca defepat nici macar nu ma afecteaza asa tare? Exterior si interior. Aici este problema si niciodata nu o sa putem sa alegem care sa ne reprezinte. Uneori interiorul se exteriorizeaza, uneori exteriorul se interiorizeaza. Si e si mai aiurea cand tu stii toate chestiile astea iar din cauza asta in mintea ta este un haos total. Acuma stau sa ma gandesc in dreptul meu, pe mine, ce ma reprezinta. Exteriorul meu, sau interiorul. Acuma cum sunt? Scriu asta fiindca mi-s suparat? Ca peste doua minute sa ma intreb, ma oare nu exagerez, asta nu-i motiv. Si oricum as calcula, desi nu ma mai am cu mantematica ajung tot pe plus. Adica tot la optimism ajung. Vreau nu vreau, trebuie sa recunosc, ca oricat m-as complace in pozitia de suparat si victima, defapt am toate motvele din lume sa nu ma las asa. Si acum sa va povestesc baiu meu. Ideea e ca deviem de la subiectu' titlului dar nici asta nu e o problema, ca-l putem schimba. Deci, e 4 septembrie. In mai putin de o luna toata lumea prinde viata, stiti voi, incepe scoala, facultatea, bla bla. Nu stiu cum sa va explic, nu neaparat ca mie dor de liceul propriu zis, dar de senzatiile de atunci da...SI ahhh.. Si iar imi pun intrebarea, ca oare nu exagrez. Si zic asta doar din cauza ca-mi aduc aminte de cate ori am zis ca deabea astept sa se termine. Is patetic. Si daca tot cititi macar invatati ceva de aici. Apoi, majoritatea celor din generatia mea, incep facultatea. Cand vine vorba despre asta imi vine sa ma urc pe pereti. Atatea senzatii noi, atatea experiente noi, atatea persoane noi, atatea ganduri noi, care o sa trebuiasca sa astepte un an sa mi se intample mie. Eh, si iarasi eu optimistu' vad partea buna, cu cat astept mai mult cu atat o sa fie mai tari. Pana una alta, lucrez zi de zi, doar fiindca infara ca imi doresc o viata mai buna, am si facut ceva in directia asta. Concluzia serii, ceva scut si sec. Vio se maturizeaza! (pe limba oamenilor altfel, vio isi omoara copilaria)

Cand e un om prost?

Stiu stiu, nu-i bine sa faci pe nimeni prost. Si e pacat. Dar imi asum aceasta vina pentru voi. Sa va explic cum te prinzi ca un om e prost.
Un om nu e prost cand greseste neintentionat. Nu e prost, cand vorbeste aiurea din cauza nervilor, a stresului sau a conditiilor exterioare. Un om nu e prost cand nu iti zambeste, si nu iti vorbeste dragut daca a avut o zi proasta. Un om nu e prost daca nu iti ofera ceea ce astepti tu de la el, in special daca tu nu ii comunici asta. Un om nu e prost, daca nu iti implineste tie toate visele. Un om nu e prost daca cedeaza nervos si te face sa te simti nasol. Un om nu e prost cand are impresia ca are dreptate, si sustine o chestie pana in panzele albe. Un om nu e prost din simplu fapt ca are suflet. Si totusi exista si oameni prosti. Un om e prost, cand te are in fata disperat, incarcand sa-i demonstrezi, si el nu te asculta. Un om e prost cand, vede ca faci eforturi si nu-ti ofera singura micuta sansa de care ai nevoie. Un om e prost cand iti ceri iertare, si nu te iarta din simplu fapt ca nu are chef. Un om e prost cand te cunoste perfect, si totusi pretinde ca te-ai schimbat. Un om e prost, cand raspunde bunatatii cu indiferenta. Un om e prost, cand ofera numai daca are ceva de primit in schimb. Un om e prost, cand crede doar in ceva palpabil. Un om e prost cand nu apreciaza un om sincer. Un om e prost cand nu crede in credinta ta. Un om e prost cand in loc sa repare, strica. Un om e prost cand nu are un rost. Un om e prost cand citeste aici si nu isi aduce aminte nici macar un moment in care o fost pe bune prost.

Din simplu fapt ca ai ajuns sa citesti aici, garantez eu pentru tine, esti un om destept, asa ca fa' bine, fa-mi un serviciu, defapt fa-ti tie un serviciu, si daca cunosti oameni prosti, evitai. Da? Ai sentimente pentru ei? Poti sa le ai pentru un om prost sentimentele nu conteaza, deci le ai degeaba. Cum sa te ambitionezi? Simplu, daruieste atata demult omului prost, incat sa ajunga la exasperare de atata zel din partea ta, sa-ti zica ca nu te mai vrea. Si atunci dispari. Nu fiindca ai crede ce spune ca vrea, ci din simplu fapt ca doar un om prost ar spune asa ceva. Iar pe tine, un om prost nu te merita in preajma lui.

Cand e un om prost? Cand in loc sa incerce sa repare ceva, inca mai sta si se gandeste ce am vrut sa zic in acest post.



PS. Fara nici ce-a mai mica aluzie la personaje reale

Ce mai vrei?

La urma urma ce vrei? Ai vrut sa te linistesti. Te-ai linistit. Ai vrut priteni. Ai avut. Ai vrut sa treci peste. Ai trecut. Ai vrut o relatie super. Ai avut. Ai vrut sa iei carnetu'. L-ai luat. Ai vrut masina. Ai avut. Ai vrut sa scapi cu bacu'. Ai scapat. Ai vrut sa ai un loc de munca. Il ai. Ai vrut bani. Ai/ai avut. Ai vrut sa intri la faculta'. Ai intrat(inca si la buget) ... Deja incep sa ma enervez. C-am multe ai vrut, si c-am pe toate le-ai avut sau le ai. Si totusi, cum amaru' mai indraznesti sa fii nemultumit? Cum mai iti permiti sa zici ahh ce mi-as dorii sa am mai mult... Cum permiti sa mai lasi sa apara in capu' tau, ganduri de gelozie, invidie, sau neajuns? Cum iti permiti sa treaca ziua fara sa multumesti Celui care ti-a oferit toate astea? Cum iti permiti sa te faci ca nu vezi pe cel ce are nevoie de ajutor, si sa intorci spatele nevoiasului? Cum iti permiti sa nu profiti de orice ocazie pt a face o fapta buna? Cum iti permiti sa nu zambesti frumos in fiecare dimineata ca te-ai trezit, ca esti sanatos, si ca soarele straluceste? Cum?...
Recitesc, si nu-mi vine sa cred ca este vorba despre mine. La urma urmei cred ca au dreptate toti care spun ca sunt nesimtit, porc, arogant, mandru, plin de mine, cu aere de superioritate. Cand recitesc aici le dau dreptate. Si mare stres nu ar fii daca toata faza asta mi s-ar intampla numai mie. Ar trece timpul, as creste, m-as maturiza si mi-as revenii. Problema e aici, la fiecare dintre voi( plus eu). Fiecare daca ati face exercitiu asta sunt convins ca ati ajunge la aceiasi concluzie, bine poate ca nu toate implinite ca la mine, da macar jumatate( iar am fo mandru).
Nu stiu cati o sa ma credeti dar eu chiar ma stradui. Ma stradui sa fiu multumitor si multumit. Ma stradui. Da se pare ca nu suficient. Acum in timp ce scriu aici imi dau seama ca nici azi n-am fost pe cat de multumitor scriu aici ca ar trebui sa fiu. Domne... Da ma stradui. Si acum ma incurajez pe mine, incurajandu-va pe voi. Si recuperez aici, ce poate n-am facut azi, si multumesc tuturor celor ce mi-au fost si imi sunt alaturi sa trec peste toate si sa ma bucur de viata. Multumesc si lui Dumnezeu pentru familia minuntata pe care o am, si pentru binecuvantarea pe care mi-a dat-o, sa ma pot numii copilul Lui. Da.. Multumesc, multumesc si ti-e cititorule ca ti-ai obosit ochii(si creieru') cu amalgamu' asta de idei. Deci, cuvantul zilei este MULTUMESC. Iar intrebarea zilei, CE MAI VREI?

Plecat mi-e dor.

Am 57 de zile de cand sunt plecat/ajuns aici. Cand imi aduc aminte si mai calculez, ma sperii. Mi se pare enorm. 57 de zile, fara ploaie, fara iarba, fara un copac, fara umpic de iubire, fara, un frate galagios, fara familia-mi numeroasa, fara iubita, fara caine, fara frig, fara afectiune, fara biserica, fara priteni, fara cunoscuti, fara munte, fara plecari, fara o supa calumea. Si fara multe alte chestii de care daca imi zicea cineva ca o sa-mi lipseasca ii radeam in fata. Si toate astea numai fiindca am vise si vreau o viata mai buna. Nu stiu de ce scriu ce scriu fiindca personal nu ma ajuta cu nimica si nici pe voi nu vad cu ce ar faceo. Sa zicem ca ma descarc si ma mai eliberez de stres. Mi-e dor. Phuuu. Mam uitat la pozele mele pe facebook si ... Nici nu stiu cum sa explic. Ahh. Pur si simplu sunt trist. Si nu fiindca sunt aici, ci fiindca mi-o trecut copilaria. Copilaria aia in care nu aveam nici un stres. Sunt trist ca sunt atata de constient ca nu are rost sa o prelungesc fiindca tot sa dau piept cu viata ajung. Daca ai facut vreodata parte din viata mea, egal ca e vorba de ani de zile sau de cinci minute, sa stii ca mi-e dor de tine. Sunt sigur ca am invatat ceva de la tine si iti multumesc pentru asta. Sunt convins ca si datorita tie am ajuns ceea ce sunt azi. Mandru de mine ca rezist eroic, ar trebui sa fii si tu. Sa reluam ideea, mi-e dor. Nu mai are rost sa ma plang, descarc, sau ce amaru fac aici. Maine e o alta zi in care o sa muncesc. pana la 350 mai sunt 293. Deja am facut o sesime. Ureaza-mi succes in continare. Noapte buna

Toti au patit.

Probabil ca esti de aceeasi varsta cu mine de ai ajuns pe blogu' meu. Ma rog, fii pe pace, ca nu te fac copil daca ai numa 15 ani si nici batran daca ai +25. Articolul asta este pentru astia mai tineri ce inca nu o vazut multe.
Suferi, te bucuri, traiesti intens. N-ai bani sau ai prea multi. Iubesti, esti respins. Ai priteni, sau nu ai pe nimeni. Esti pe culmile succesului sau iti traiesti depresiile singur inchis in camera ta. Simti ca iti lipseste ceva. Nu stii despre ce e vorba si cauti. Prostii. Sa cauti ceva si sa nu stii ce anume. Dezamagit. De tine , de ceilalti. Fericit. Tu, tu si el/ea. Incercari. Probleme. Rezolvari. Situatii pe muchie de cutit. Sperante, vise spulberate. Credinta, nedreptate. Te simti iubit. Esti uimit. Regrete, impliniri.
La asa o combinatie te astepti sa nu rezisti nici macar tu care fie vorba intre noi, esti cineva. Cine o mai facut cat tine? Sau ca tine? Si totusi fa o pauza din a te mai flata singur si gandeste-te ca toti trecuti de o anumita varsta, pe care din pacate nu o pot da ca depinde de la om la om, au trecut prin ce treci tu acuma. Si sa te gandesti ca in momentele in care iti vine sa-ti dai foc, sa nu mai crezi, sa-ti bagi picioru, sa te iei si sa te duci si ca pur si simplu nu mai rezisti, realizeaza ca toti trecuti de x ani, au patit asta. Supravietuindu-i. Si is peste tot langa tine, isi traiesc dramele in fiecare zi. Unii chiar mai is si fericiti. Incredibil, ti se pare, insa ce vreau si mi-ar place sa realizezi e ca, la urma urmei, nu esti primu si nici ultimu care pateste ce patesti tu si ca o sa treci peste. E doar o chestiune de timp. N-am scris asta nici sa te incurajez, nici pentru descurajare, ci pentru a-mi da si a-ti da seama ca de fapt tot ce trebe sa facem e sa fim cat mai atenti in jurul nostru,si sa invatam din fiecare poveste cate ceva, pentu a trece prin fazele astea cu cat mai putine traume posbile.
Mama ce revelatie am avut , asa-i ca v-am facut mai usoara viata? Seee yaa

Se poate fara regrete! (?)

Regrete, pareri de rau, intrebari de tot felu', depresii si restu' chestiilor care se intampla imediat dupa un esec. Egal ca ai dat in bara in dragoste, la servici, scoala, familie sau tu cu tine. Pentru mine nu-i o problema fiindca oricare ar fi domeniul, o sa te invat cum sa faci sa nu se mai intample.
Nu fiindca stiu eu mai multe, nu fiindca sunt mai destept si nu fiindca am trait eu mai multe, ci numai din cauza ca am patit-o si am reusit sa o scot la capat. Da am dat-o si eu in bara. Si surprinzator uite ca sunt bine si pot trece mai departe. Care-i secretu'?
In primu' si in primu' rand, nu te minti tu pe tine. Ce inseamna asta?
Poi spune-ti tu tie ce ai facut bine, ce ai gresit, ce simti, ce ai vrea, cum ai vrea, ce se poate face. Si cand ajungi la ce se poate face, nu lasa lista neterminata. Fa tot ce se poate! TOT! Si cand zic tot, ma refer chiar la tot. Egal ca e vorba de 30 de apeluri la care nu-ti raspunde, egal ca e vorba sa te umilesti si sa ai impresia ca te priveste ca pe un nimeni, egal ca e vorba de saptamani intregi in care nu primesti nicio incurajare. Indiferent de toatea astea tu da tot ce poti. Fii sincer. In primul rand tu cu tine. Scotoceste pana pe fundu' inimii si cauta sa fii sigur ca nu exista ceva ce va aparea in viitor. Nu pastra sentimente. Cand se termina, e bun terminat. Nu o sa-ti foloseasca la nimic pe viitor. Nu le pastra, ci transforma-le. Egal in ce gesturi (dragute) le transformi, trebuie sa le dai pe toate. Pana la ultimu'.
Fiindca ca sa poti sa treci mai departe trebuie sa fi la fel ca inainte sa se intample. Liber. In tot acest timp nu ai ce afaceri sa faci cu orgoliul sau mandria de sine, indiferenta si razbunarea. Cu astea treaba e ca si cu drogurile, ai impresia ca vai ce bine te simti si ce fericit esti si dupa o vreme, care in functie de situatie e mai lunga sau mai scurta, iti dai seama ca te-o facut sa ajungi in cacat. Asa ca spre binele tau nu te juca' cu ele .
Sa recapitulam impreuna ce ai de facut:
• Esti sincer cu tine in primu' rand.
• Apoi esti sincer/a cu el/ea.
• Urmatoru' pas e sa folosesti orice metoda care ai impresia ca ar face lucrurile mai bune. In tot acest timp iti dai interesu' si nu faci afaceri cu indiferenta si restu'.
• Dupa toate astea daca problema e cu o persoana cat de cat desteapta ar trebui sa se termine.
• Daca totusi nu, mai fa un ultim efort dupa care cumva tre sa ti se confirme ca ai dat tot ce se putea si ca nu mai era nimic de facut.
• Daca ai trecut si de etapa asta, pune punct. Sau mai multe puncte... Si gata, poti sa ai pace si liniste in suflet ca ai facut tot, da tot ce s-a putut sa fie bine. Iar acuma te simti pregatit si din nou optimist sa continui, dar cu mai multa atentie.
Exact ca si cu sofatu'. Daca ai un prim accident, pe urma esti mai atent.

Ps. N-ar strica ca in tot acest timp sa ai pe cineva sa te sustina.
Pps. Pe data viitoare


Sa nu ai impresia ca vei scapa de tot de intrebari, doar exact ca de data asta vei stii ce sa raspunzi.

La fel de speciala, vechea reteta...

Stii reteta aia pe care mama ta o face numa’ o data pe an sau in cel mai bun caz de doua, trei ori. La Paste si la Craciun si la ziua ta. Indiferent ca e vorba de un desert, un fel de mancare sau o bautura, e speciala, e altfel. Pur si simplu ti-e dor de ea, si abia astepti sa o faca. Mno’ acuma imagineaza-ti o reteta atat de speciala incat se face doar o data in viata. Si nu poate fi oricand. Este nevoie de o combinatie perfecta intre timp si circumstante. Si de cele mai multe ori se face cand nu te astepti. Pur si simplu iti dai seama la un momentdat ca deja ai inceput. Si totusi ce e special la ea? E speciala ca e a noastra. Daca esti fomist/a deja iti si imaginezi diferite feluri de mancare dapoi cu parere de rau tre’ sa te anunt ca nu e vorba despre nimic de genu’. Este vorba de NOI.
Sa incepem. Se iau doua bucatele de oameni, de preferat de marime apropiata si sa arate bine una langa alta apoi trebuie sa le faci cunostinta. Dupa asta se lasa la privit. Cat? Depinde de cat de rapizi, si dezghetati sunt. Intre timp sa adauga cate umpic de interes si atractie. Se presara cu umor. Se lasa la foculet potrivit si se asteapta sa-si faca efectul curiozitatea. Apoi pui pe fiecare intr-un vas cu intrebari, dar adaugi speranta. Intre timp se iau grijile, problemele si bataile de cap si se indulcesc cu multa comunicare. De preferabil kil’ la kil’. Din nou adaugi interes si atractie. Din cand in cand adaugi in amestec cate putina incredere. Si normal umorul nu trebuie sa lipseasca.Din cand in cand cate un compliment. Noaptea se tin separat pentru a se desavarsii gustu’. A doua zi se lasa umpic in dezinteres de ochii lumii, dar dupa ce-si face efectu’ se pun iar la loc si se repeta procesul cu rezolvatul grijilor si comunicarea. Dupa cum am spus kil’ la kil’. Atatea probleme, atata comunicare. Se lasa putin in liniste pentru a se crea conexiunea perfecta. Dupa, se pun la un film impreuna cu afectiune si atasament. Se lasa la dospit(crescut) toata noaptea. In tot amestecul intervii apoi cu sentimente. Din cauza circumstantelor, distanta ii separa iar in vase diferite. Acolo se lasa exact cat e necesar sa-si de-a seama ca impreuna este locul lor, iar apoi ii iei pe amandoi si ii stropesti cu vise din plin. Se pun la un loc in gand si se adauga cate umpic din fiecare ingredient mentionat mai sus. Umpic de atentie, umpic de interes, umpic de incredere(umpic mai multa), umpic de atasament, umpic de umor, umpic de sentiment. Exceptie face comunicarea care trebuie sa fie din plin la orice ora din zi sau noapte. Pe urma se fac aranjamentele de imagine si gata. E mai complicata treaba cu anuntatul mesei, fiindca toata lumea vrea sa fie prima, sa stie prima, sa guste prima. Da in timp se rezolva. Unii sunt entuziasmati, altii curiosi, altii speriati, altii neicrezatori, altii optimisti. Dar nimeni nu ar trebui sa-si faca griji ca stie Bucatarul ce stie. El nu face lucruri aiurea. Acuma nu pot sa va zic decat ca, stitii voi, noi nu va dam, fiecare cu reteta lui! Succes si pofta buna!

PS.O faci odata si savurezi cate o portie in fiecare zi
PPS. Se poate adauga dupa preferinta, complimente, umor, vise si salata de timp impreuna

Introducere la revenirea online

Peste ceva zile, saptamani (doua,trei) se face un an de cand am inceput celalat blog (Ego Conffesion), atunci ca si acuma s-a intamplat ceva in interiorul meu fiindca am inceput sa am idei si pofta de scris. Apoi dupa, cateva luni in care am scris regulat m-am cam lasat, asa cu jena o zic fiindca am dezamagit cativa oameni lasandu-ma pagubas. Dar acum nu despre asta scriu. Scrie despre cum o sa incep, din nou, sa impartasesc cu voi ce-mi trece prin cap, ce ma framanta, despre temeri, vise, speranta... intrun cuvant viata. Viata de zi cu zi fiindca iar am ideei si pofta de scris. Sa va aduc asa in mare la zii cu informatiile, sunt tot eu Vio, doar ca acuma am 19 ani jumate si intre timp mi-o mai venit cat de cat mintea la cap(sunt convins ca la anu pe vremea asta o sa zic aceiasi chestie). Am decis sa ma botez, iar in 13 iulie lucru asta s-a intamplat, pe aceasta cale le multumesc celor care au fost acolo, iar in 26 a inceput bacu'. Am scapat si de el, si acuma sunt in Qatar( Golfu' Persic, la doi trei pasi de Dubai) lucrez. Da, da, m-am inscris la faculta' da pana nu ma vedeti prin Cluj nare rost sa ma intreba-ti unde si deastea fiindca nimic nu e sigur. C-am asta e in mare, pentru detalii aplicatii cateogria comenturi din partea de jos a pagini. Tot acolo daca sunteti simpatici puteti saluta initiativa mea de a scrie din noua, si de a-mi da sugestii, teme si deastea. Ar fi foarte dragut din partea ta inainte de a incepe sa ma critici sa incerci sa ma incurajezi sa scriu, nu de alta da sa ai ce critica. Phuuu, ce prim post aiurea... Da nu conteaza, asta e numa asa sa aiba si treaba asta un inceput. Apreciez ca ai ajuns AICI. Revin! O seara frumoasa!