Inca cred.

Sunt inca copil. Chiar daca aprope zilnic imi zic mie, si voua, ca am crescut ca mam maturizat, si ca mi-o murit copilaria si ca s-o dus cu vremurile in care nu-mi pasa de nimic, si cand nu aveam grija zilei de maine. Si totusi, incet incet ma prind ca nu e asa. Inca sunt copil, sau, prin nu stiu eu ce proces miraculos, maturizat fiind, inca mai pastrez o doza buna de copil in mine. Cum e aia? Uite asa. Pur si simplu inca cred. Si cand zic inca, o zic cu frica fiindca, imi dau seama ca se poate sa si dispara. Cu toate astea, inca cred! Inca cred ca oamenii defapt sunt de treaba doar ca le este prea frica sa fie ei insusi. Inca cred ca esti pritenie adevarata! Inca cred ca s-ar gasi cineva sa-mi ofere un loc unde sa dorm, si ceva de mancare daca mi-ar fi foame si n-as avea unde dormi. Inca cred ca mai exista sinceritate. Inca cred ca nu are cum totul sa fie rau. Inca cred ca nu as murii de sete, si s-ar gasii cineva sa-mi aduca apa sa beau! Inca cred ca nu ar trebui sa indur frig si inghet, si s-ar gasii cineva sa ma imbrace. Inca cred ca exista dragoste adevarata, si ca se poate sa fi casatorit si sa nu ai griji ca te inseala! Inca cred ca se poate se ai incredere si aceasta sa nu-ti fie tradata. Inca cred ca se poate sa-ti ceri scuze, si sa fii cu adevar iertat. Inca cred ca daca incerci, orice problema are o rezlovare. Inca cred ca daca vrei, nu iti mai trebuie nici macar un motiv in plus pentru a trece la actiune. Inca cred ca in adancul tau inca ai credinta! Inca cred ca de tura asta nu mam inselat. Inca cred ca nu e rau sa crezi! Ps. Oricat de pesimist/a te crezi, eu inca cred, ca tu insusi, crezi. Oricat ai zice ca lumea e rea, tu, si eu, noi, inca credem ca totusi candva va fii bine. Fiindca daca aceasta credinta n-ar exista cat de putin in adancul inimii noastre, nu ar mai avea nici un sens sa apucam ziua de maine, doar pentru rau. Pps. Inca cred ca incurajundu-va pe voi, ma incurajez pe mine. Inca cred ca functioneaza, inca cred, ca eu insumi, cred!