Exterior.

De ce din exterior se vede altfel? Esti fericit/a? Sau doar din exterior se vede asa? Esti deprimat/a? Sau doar din exterior se vede asa? Asa mi-ar place sa nu mai existe suspiciuni, si sa stiu din prima care-i faza. In primu' rand la mine si apoi la ceilalti. Sa nu-mi spui ca niciodata n-ai fost pus/a in situatia in care toti aveau impresia ca te distrezi, chiar si tu unpic, si apoi in capu' tau a aparut intrebarea : oare chiar ma distrez, sau doar ma prefac, sa ma integrez? Nu-mi spune ca n-ai fost in situatia in care te-ai despartit de priten/a, si-ti ziceai ca esti okey da in unele momente iti venea intrebarea in cap, chiar is okey? Nu-mi spune ca n-ai fost in situatia in care ai pierdut pe cineva drag si oricat ai fi zis ca nu-i simti lipsa, uneori ajungeai sa te intrebi, oare chiar asa e? Nu-mi zice ca n-ai fost fost niciodata trist si suparat, dintrun motiv aiurea, si n-ai ajuns sa iti pui intrebarea, ce amaru' am, ca defepat nici macar nu ma afecteaza asa tare? Exterior si interior. Aici este problema si niciodata nu o sa putem sa alegem care sa ne reprezinte. Uneori interiorul se exteriorizeaza, uneori exteriorul se interiorizeaza. Si e si mai aiurea cand tu stii toate chestiile astea iar din cauza asta in mintea ta este un haos total. Acuma stau sa ma gandesc in dreptul meu, pe mine, ce ma reprezinta. Exteriorul meu, sau interiorul. Acuma cum sunt? Scriu asta fiindca mi-s suparat? Ca peste doua minute sa ma intreb, ma oare nu exagerez, asta nu-i motiv. Si oricum as calcula, desi nu ma mai am cu mantematica ajung tot pe plus. Adica tot la optimism ajung. Vreau nu vreau, trebuie sa recunosc, ca oricat m-as complace in pozitia de suparat si victima, defapt am toate motvele din lume sa nu ma las asa. Si acum sa va povestesc baiu meu. Ideea e ca deviem de la subiectu' titlului dar nici asta nu e o problema, ca-l putem schimba. Deci, e 4 septembrie. In mai putin de o luna toata lumea prinde viata, stiti voi, incepe scoala, facultatea, bla bla. Nu stiu cum sa va explic, nu neaparat ca mie dor de liceul propriu zis, dar de senzatiile de atunci da...SI ahhh.. Si iar imi pun intrebarea, ca oare nu exagrez. Si zic asta doar din cauza ca-mi aduc aminte de cate ori am zis ca deabea astept sa se termine. Is patetic. Si daca tot cititi macar invatati ceva de aici. Apoi, majoritatea celor din generatia mea, incep facultatea. Cand vine vorba despre asta imi vine sa ma urc pe pereti. Atatea senzatii noi, atatea experiente noi, atatea persoane noi, atatea ganduri noi, care o sa trebuiasca sa astepte un an sa mi se intample mie. Eh, si iarasi eu optimistu' vad partea buna, cu cat astept mai mult cu atat o sa fie mai tari. Pana una alta, lucrez zi de zi, doar fiindca infara ca imi doresc o viata mai buna, am si facut ceva in directia asta. Concluzia serii, ceva scut si sec. Vio se maturizeaza! (pe limba oamenilor altfel, vio isi omoara copilaria)