vineri, 18 noiembrie 2011
Mi-e dor sa fiu indragostit!(part. I)
Stiu stiu... Daca ne cunostem si in ulima vreme am vorbit(ultima vreme fiind ultimele trei patru luni) acuma o sa crezi ca nu-s normal. Cum dupa tot ce am trecut si simtit sa m-ai zic asa ceva.Si acuma nu fiindca fac pe victima ca poate din exterior chiar pare ca fac asta cii dor fiindca datorita conditiilor exterioare tot ce am simtit o fost amplificat. Da, mi-e dor sa fiu indragostit! Da am fost indragostit. Credeam ca tot ce trebbuie sa fac e sa ma implic si sa dau tot ce pot si ca totul o sa se rezolve. Credeam ca trebuie numa' exact sa ai cu cine si toate lucrurile vor fi mai simple. Credeam ca nu este vorba despre avantaje si chestii materiale sau chestii de genu' " te iau pe tine ca tu ma ajuti sa ma recuperez" , " te i-au pe tine ca tu ai masina" si alte de genu'. Credeam ca sinceritatea si implicarea sunt ingredientele principale si ca daca le ai pe astea supa iese bine. Credeam ca o sa pot sa trec peste orice problema din simplu fapt ca o sa am nu o iubita cu care sa ma dau mare ca-i frumoasa sau desteapta, ci un aliat, un partener, un camarad, un om de incredere. Un om care stiu ca ma iubeste si stie ca-l iubesc. Credeam ca daca lasi problemele sa treaca si nu mai amintesti de ele lucrurile se pot rezolva si fara sa scoti ochii dupa ce faza e ingropata sau sa acuzi de lucruri despre care s-a cazut la comun acord ca s-au rezolvat.Credeam ca nu-si are rostu' sa copari doi oameni diferiti pusi in conditii diferite, adica pe actuala cu fosta si asa. Credeam ca intro zi totul se va rezolva si ca nicio problema nu este ceva peste care nu se poate trece. Credeam ca noi o sa fim daca nu primu' cuplu macar printre primele care o rezistat tuturor prostiilor si "sfaturilor" spuse de apropiati. Credeam ca noi fiind copii destepti sa reusim sa nu lasam nimic si pe nimeni sa intre in cuibusoru nostru, nici griji, nici distanta, nici probleme, nici trecut. Credeam ca noi, chiar o sa ne traim toate filmele alea cu o viata plina de iubire si buna intelegere. Credeam ca e suficient sa cred.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu, nu e usor, dar nici nu esti singurul care gandeste si simte asa. Sunt multi ce se ascund dupa deget. Macar tu ai curajul sa spui verde-n fata. Ia lucrul asta ca pe un atuu si primeste ziua de maine cu un zambet nou! Te imbratisez!!
RăspundețiȘtergere