Plecat mi-e dor.

Am 57 de zile de cand sunt plecat/ajuns aici. Cand imi aduc aminte si mai calculez, ma sperii. Mi se pare enorm. 57 de zile, fara ploaie, fara iarba, fara un copac, fara umpic de iubire, fara, un frate galagios, fara familia-mi numeroasa, fara iubita, fara caine, fara frig, fara afectiune, fara biserica, fara priteni, fara cunoscuti, fara munte, fara plecari, fara o supa calumea. Si fara multe alte chestii de care daca imi zicea cineva ca o sa-mi lipseasca ii radeam in fata. Si toate astea numai fiindca am vise si vreau o viata mai buna. Nu stiu de ce scriu ce scriu fiindca personal nu ma ajuta cu nimica si nici pe voi nu vad cu ce ar faceo. Sa zicem ca ma descarc si ma mai eliberez de stres. Mi-e dor. Phuuu. Mam uitat la pozele mele pe facebook si ... Nici nu stiu cum sa explic. Ahh. Pur si simplu sunt trist. Si nu fiindca sunt aici, ci fiindca mi-o trecut copilaria. Copilaria aia in care nu aveam nici un stres. Sunt trist ca sunt atata de constient ca nu are rost sa o prelungesc fiindca tot sa dau piept cu viata ajung. Daca ai facut vreodata parte din viata mea, egal ca e vorba de ani de zile sau de cinci minute, sa stii ca mi-e dor de tine. Sunt sigur ca am invatat ceva de la tine si iti multumesc pentru asta. Sunt convins ca si datorita tie am ajuns ceea ce sunt azi. Mandru de mine ca rezist eroic, ar trebui sa fii si tu. Sa reluam ideea, mi-e dor. Nu mai are rost sa ma plang, descarc, sau ce amaru fac aici. Maine e o alta zi in care o sa muncesc. pana la 350 mai sunt 293. Deja am facut o sesime. Ureaza-mi succes in continare. Noapte buna