Ce mai vrei?

La urma urma ce vrei? Ai vrut sa te linistesti. Te-ai linistit. Ai vrut priteni. Ai avut. Ai vrut sa treci peste. Ai trecut. Ai vrut o relatie super. Ai avut. Ai vrut sa iei carnetu'. L-ai luat. Ai vrut masina. Ai avut. Ai vrut sa scapi cu bacu'. Ai scapat. Ai vrut sa ai un loc de munca. Il ai. Ai vrut bani. Ai/ai avut. Ai vrut sa intri la faculta'. Ai intrat(inca si la buget) ... Deja incep sa ma enervez. C-am multe ai vrut, si c-am pe toate le-ai avut sau le ai. Si totusi, cum amaru' mai indraznesti sa fii nemultumit? Cum mai iti permiti sa zici ahh ce mi-as dorii sa am mai mult... Cum permiti sa mai lasi sa apara in capu' tau, ganduri de gelozie, invidie, sau neajuns? Cum iti permiti sa treaca ziua fara sa multumesti Celui care ti-a oferit toate astea? Cum iti permiti sa te faci ca nu vezi pe cel ce are nevoie de ajutor, si sa intorci spatele nevoiasului? Cum iti permiti sa nu profiti de orice ocazie pt a face o fapta buna? Cum iti permiti sa nu zambesti frumos in fiecare dimineata ca te-ai trezit, ca esti sanatos, si ca soarele straluceste? Cum?...
Recitesc, si nu-mi vine sa cred ca este vorba despre mine. La urma urmei cred ca au dreptate toti care spun ca sunt nesimtit, porc, arogant, mandru, plin de mine, cu aere de superioritate. Cand recitesc aici le dau dreptate. Si mare stres nu ar fii daca toata faza asta mi s-ar intampla numai mie. Ar trece timpul, as creste, m-as maturiza si mi-as revenii. Problema e aici, la fiecare dintre voi( plus eu). Fiecare daca ati face exercitiu asta sunt convins ca ati ajunge la aceiasi concluzie, bine poate ca nu toate implinite ca la mine, da macar jumatate( iar am fo mandru).
Nu stiu cati o sa ma credeti dar eu chiar ma stradui. Ma stradui sa fiu multumitor si multumit. Ma stradui. Da se pare ca nu suficient. Acum in timp ce scriu aici imi dau seama ca nici azi n-am fost pe cat de multumitor scriu aici ca ar trebui sa fiu. Domne... Da ma stradui. Si acum ma incurajez pe mine, incurajandu-va pe voi. Si recuperez aici, ce poate n-am facut azi, si multumesc tuturor celor ce mi-au fost si imi sunt alaturi sa trec peste toate si sa ma bucur de viata. Multumesc si lui Dumnezeu pentru familia minuntata pe care o am, si pentru binecuvantarea pe care mi-a dat-o, sa ma pot numii copilul Lui. Da.. Multumesc, multumesc si ti-e cititorule ca ti-ai obosit ochii(si creieru') cu amalgamu' asta de idei. Deci, cuvantul zilei este MULTUMESC. Iar intrebarea zilei, CE MAI VREI?