Din nou unu Decembrie...

Nu ma pot obijnuii cu ideea ca asa cum in fiecare an e ziua mea, tot asa si ziua tarii noastre dragi e in fiecare an. Da uite ca e si pana una alta LA MULTI ANI! Asta daca te simti roman. Puteti sa-mi zice-ti si voi mie ca eu ma simt desi sunt puternic dezamagit. De ce? Din simplu fapt ca de ziua Romaniei eu o trebuit sa lucrez ca si cum nimic special nu s-ar fi intamplat. Sa lucrez la trei mii cinci sute de km de tara mea, de locul ce-l numesc acasa. Si toate astea din simplu fapt ca subliniez conducerea Romaniei (nu ea insasi) nu ofera nici ce-a mai mica sansa unui tanar de 19 ani, fara ajutor dn exterior, sa supravietuiasca. Poti sa-mi zici ca nu sunt descurcaret daca sustin cele scrise mai sus, dar eu ma refer la supravietuitu' dupa legi, moral si asa mai departe. Sa supravietuiesc fara sa ma apuc sa fac trafic de droguri, sa prostesc oameni cu produse inexistente sau sa parazitez pe langa mama sau tata. Sa supravietiesc in facultate intrat la buget da sa am bani sa-mi platesc manualele, sa am bani sa-mi platesc incazirea si gazda, sa am bani de mancare nu sa fac fortat cura de slabire. Sa supravietuiesc si sa-mi permit sa-mi scot iubita la o cina intrun resturant calumea macar odata pe luna. Sa-mi permit de 8 martie sa-i dau la mama flori, sa-mi permit cand am chef de un film sa-l pot savura cu popcorn si cola. Si acuma trebuie sa recunosc mi-o fost, si inca imi este frica de Romania. Si oricat de mult zic ca urasc desertu' asta, si ca nu-mi place, pana una alta desertu' asta inafara ca mi-o oferit sansa unui prezent stabil din toate punctele de vedere, ma si apreciaza poate chiar supraapreciaza. Desertu' asta mi-o dat ocazia sa-mi permit! De altfel scriu de pe un laptop muncit aici, vorbesc la telefonu' muncit aici, si imbrac hainele muncite aici. Asa sa-ti imaginez ca in cinci ani de pus cate un milion deoparte tot nu-mi permiteam tot ce am acuma. Desertu' asta mi-o dat ocazia sa muncesc si sa pot sa-mi cresc copii, hai ca exagerez, sa-mi ajut familia( copii le zic la cei sase frati ai mei). Desertu' asta mi-o dat ocazia sa cunosc oameni extraordinari. Oameni deosebiti din vietiile caroara am invatat o gramada de lucruri. Desertu' asta mi-o dat ocazia sa invat. Sa invat lucruri de "oameni mari". Mi-o dat ocazia sa cresc, si pentru asta sa mai fiu si platit. Si totusi, era o postare despre Romania. Ce sa mai zic, ca dau in depresie de fiecare data cand ma gandesc ca in loc sa fiu langa oamenii dragi mie is la mii de km numa din cauza ca n-am conditiile unui trai decent in tara. Mi-e groaza cand aud pe conationalii mei zicand "da se poate si mai rau", mi-e groaza cand vad ca la altii se poate si la noi nu. Imi vine sa ma zgarii pe ochi de ciuda.. Imaginati-va cum m-am simtit plimbandu-ma, cu un arab intrun porsche cayenne ca sa-mi zica ca masina o primito cadou de majorat. Si ca pana la 21 de ani, adica in trei ani de facultate, fiecare an la facut in alt oras.Londra, Paris, si Berlin. Si macar de ar fi destept. Da parca mai conteaza cand statu' le plateste scoala si le ofera toate conditiile necesare pana ce o finalizeaza. Cum credeti ca m-am simtit cand am auzit ca la majorat o primit masina de 90 de mii de euro si nici macar nu i se parea ceva extraordnar, involuntar m-am comparat. Nare rost ca apoi chiar dau in depresie. Pana una alta e inca ziua Romaniei, si din sufletu meu de roman dezamagit, ii urez un sincer "sper sa mai prinzi si anu viitor"!