Sfarsit de an. Vio vine acasaaaaaaaaaaa

Sfarsit de an. Sfarsitul nu e aproape, sfarsitul e aici. Ce faci? Cum te simti? Unde esti? Cum esti? Pe cine ai alaturi? De cine ti-e dor? Ce regreti? Ce te face sa zambesti? Ce ai invatat? Ce ai uitat? Pe ce domenii ai progresat? Cat ai evoluat? Cum stai cu starea civila? Astea si multe alte intrebari imi vin in cap cand imi dau seama ca e sfarsit de an si trebuie sa tragi linie. Cat despre mine daca ar fi sa-mi fie mie adresate aceste intrebari... Aeroportul International Otopeni, Bucuresti. Aici sunt. Nu de mult am aterizat, si astept sa fac check in-ul pentru Cluj, uitandu-ma la un film care l-am inceput in aeroportu' din Doha. Da, asa-i ca-i incredibil? Ieri pe vremea asta eram la munca in santier iar acuma cu 3500 de km mai aproape de casa. Viata si tot ce se intampla pe pamant e incredibila. Inca nu-mi vine sa cred, si ca sa nu verific ca aia din filme cu prosti, piscandu-ma, imi musc limba(sa nu ma vada nimeni). Saptamana trecuta pe vremea asta eram in aeroport la munca si incercam prin toate metodele posibile sa ma incurajez stiind ca urmeaza sarbatorile de iarna iar eu nu o sa fiu acasa, nu o sa fiu cu cei dragi mie... Si asta nu din cauza ca nu aveam cele trei luni stabilite in contract, ci fiindca din cauza complicatiilor cu rezidenta si ID nu puteam sa parasesc Qataru'.Ironia sortii, cu testele medicale si amprentele luate, asteptam doar sa apara ID si numa' nu mai aparea. Si ui asa o trebuit sa-i ascult pe toti cum isi numara AMR(au mai ramas) pana la ziua plecarii. Si e altfel cand stii o treaba, da la mine era infernal. Stiam ca tre sa plec, si ca totul depinde de ID-ul ala, doar ca nu stiam cand apare. Ca sa parasesti Qatarul iti trebuie neaparat exit permit. Un fel de acord al politiei ca poti parasii tara. Si ala nu-l poti lua fara ID, doar in regim de urgenta. Iar daca-l iei in regim de urgenta nu te mai poti intoarce niciodata. Da stiu, reguli tampite, da astea is. Si uite asa o trecut Craciunul pe langa mine. Fara sarmale, fara familie, fara zapada, fara priteni, fara colinde , fara... Si n-am primit niciun cadou, bine ca mi-am facut eu(macar atata) si totusi a doua zi de craciun se pare ca totusi am primit: pasaportul inapoi, cu rezidenta si ID-ul. In sfarsit! Si pe langa toate astea si biletul de avion. Genial. Domne, ca de cel putin sase luni nu mam mai vazut asa fericit. Cantam, dansam, salutam pe toti indieni si filipinezi, strigam... Ai... Iar ultimele trei zile o fost exact ca un vis urat, nu asteptam decat sa se termine. Si uite-ma. Peste 20 de minute e decolarea si in sfarist ajung in locul din care nici macar nu am vrut sa plec. E uimitor sa ma gandesc ca in ultima seara din an o sa fiu in acelasi loc, sper eu , cu aceleasi persoane. Dar intre timp intamplandu-se atatea. Dumnezeu e mare. A fost un an plin de de toate. Am trecut prin ce-a mai tare combinatie de senzatii si prin cele mai multe schimbari si alegeri din viata mea. Un an plin. De la prima dragoste, la primu' loc de munca cu tot ce inseamna el, la sfarsitul liceului, BAC-u' luat si botezul meu. De la fericire la tristete, de la optimism la pesimism, de la credinta la neincredere, de la om matur la copil. Imi transipra palmele, si ma apuca emotiile... E ciudat ca parca pana acuma nu am avut nimic. Dar e tot mai aproape. La ce ma refer? Dupa cum unii dintre voi stiti eu cu Tamara ne-am despartit. Din ce cauza si ce motive am avut, hmm, eu zic ca niciun unul, si oricum e prea tarziu acuma sa vorbim despre asta. Acuma tot ce-i de spus e ca mi-e dor de ea, si vreau sa stiu cum imi incep anul. Imi tremura mainile si mai tare. O iubesc? Foarte tentat as fi sa zic ca nu recunosc nimic. Da n'are sens. Am gresit o gramada si e mult de recuperat, da e ok, o sa vorbim si o sa vedem ce iese. Pana una alta, Tamara habar nu are ca vin acas. I-am zis doar ca i-am trimis un cadou pe un priten si ca azi se duce sa il livreze. O sa fie genial, cadoul o sa fie la usa, eu o sa o sun de pe numarul de Qatar, o sa-i spun sa se duca sa-l i-a. Dupa alte cinci minute o sa o sun sa o intreb daca-i place. Si oricare ar fi raspunsul o sa-i zic ca merita mai mult. Sa se duca iar la usa. De tura asta o sa fiu eu, cu un buchet genial de flori si cu un zambet tamp pe fata(palme transiprate, tremurat de picioare poate chiar un pui de lacrima in ochi) si cumparaturi pentru ceea ce va fi o cina ca pe vremuri. Care va fi finalul il voi afla diseara. Si nici macar nu-i important. SI nu ma intreba la ce ma astept, fiindca o sa-ti raspund scurt si la obiect ca la nimic. Adica ba da, astept sa se intample si atata. O sa zici ca o vreau inapoi daca primu' lucru care-l fac cand ajung la Cluj e sa merg la ea. Poate, dar eu o sa-ti spun ca doar vreau sa rezolv probleme care si din cauza mea au aparut. Si asta e singuru' lucru cu care nu-s deloc impacat. E sfarsit de an. Si vreau sa fie un an in care in seara de 31 sa pot sa zic ca a fost un an bun. Un an in care Dumnezeu m-a binecuvantat si nu ma lasat deloc. Un an in care chiar daca nu se vede, am crescut. Poate nu mult da cu singuranta se vede diferenta fata de anu' trecut. Un an in care am invatat. Si daca n-am invatat mate, romana, geologie sau franceza nu-i mare bai, am invatat lucruri mult mai vitale in viata. Am invatat sa iert, sa am rabdare, sa iubesc, sa muncesc pentru visele mele, sa sufar cand e de suferit, si sa ma bucur cand viata imi ofera motive oricat de mici ar fi ele. Am invatat, ca oricat as cauta fericirea nu am sa o gasesc daca pe Dumnezeu nu-l am langa mine. Am invatat... Am invatat ca mai am multe de invatat. Toate astea fiind scrise(zise) va urez Un an mai bun ca asta ! Si sanatate si pe Dumnezeu cat mai aproape! La multi ani!