Generalitati in luna Decembrie...

Si ca orice om(intentionam sa scriu normal, da am incetat sa mai cred ca exista asa ceva), odata cu Decembrie vine si sfarsitul anului si automat trebuie sa tragem linie. Unde ai ajuns? Ce ai realizat? Esti mai bun? Ai evoluat? Sau poate nu? Cum stai cu educatia? Cu bani? Ce faceai anu' trecut pe vremea asta? Cum te simti? Dar despre asta o sa scriu zilele urmatoare. In acest articol o sa scriu despre, despre de toate. De 173 de zile sunt intro tara complet necunoscuta mie pana sa vin aici. Qatar. Qatar e un desert urias. Si cand zic desert chiar nu glumesc. Chiar e desert. Oameni astia o'r vrut sa sape o fantana acuma vreo douazeci de ani si-or dat de petrol. Mult petrol. Asa sa va imaginati ca are statu' asta suprafata a doua judete din RO, si e nr.1 in export de petrol. Cu doar 400 de mii de bastinasi iar restu' de un milion juma' emigranti e tara cu cel mai mare PIB din lume. In 20 de ani o ajus sa aiba tot ce si-ar fi putut dorii, iar ceea ce am vazut aici aprope ca m-a facut sa cred ca banii chiar cumpara orice. Asa sa va imaginati ca acuma vor sa inventeze nori sa aiba si ei vara mai multa recoare. Daca nu ti-am povestit poate te intrebi cum am ajuns aici... Dani e aici de un an jumatate. Si mi-a tot propus sa vin dar eu aveam scoala. Clasa a 12 era pe sfarsite, BAC'u ma urmarea sarguincios, iar eu pluteam de indragostit ce eram. Cadru "perfect" pentru a lua decizii care pot sa-ti schimbe tot viitoru'. La situatia financiara din Ro' statu' in tara nu era o solutie asa ca am zis ca o fac. Am primit biletu' si viza (nu poti intra fara viza primita dinainte) a doua zi dupa proba de romana de la BAC. Nu pot sa va explic cu ce relax m-am dus la restu' probelor. Da va puteti inchipuii. Ideeai ca sambata seara eram deja aici. Nici rezultatele nu am apucat sa le vad live si sa traiesc emotiile alea. Le-am vazut online. De parca ar mai fi contat. Si am venit aici.. Defapt e total gresit sa zic "am venit aici". Corect e, Dumnezeu m-a adus aici. Dumnezeu m-a adus aici fiindca eram copil. Eram doar un copil de 19 ani si-un pic, care chiar avea impresia ca oameni rai sunt o minoritate si ca-i suficient sa iubesti si sa te implici si o sa primesti la fel. Eram doar un copil care credeam ca sa traiesti e simplu, ca e sufiecient sa-i zici la mama, si banii apar, ca mancarea nu-i asa scumpa iar pentru o pereche de shoesi nu tre' sa lucrezi o saptamana. Eram doar un copil care sustinea sus si tare ca o sa de-a tot ce poate si-o sa reuseasca. Eram doar un copil care nu stia ce inseamna sa ai rabdare sau sa pleci capu'. Eram doar un copil care nu a stat mai mult de trei saptamani departe de casa si si atunci a facuto intro excursie in Germania nu la lucru intro tara unde vara se ajuge si la 60 de grade. Eram doar un copil. Cu tot ce inseamna asta, credul, naiv, incapatanat, atotstiutor si toate cele. Si Dumnezeu m-a adus in desert. Exact ca pe poporul Israel. M-a adus aici fiindca ma iubeste, si imi vrea binele. Si oricat de disperat, si in depresie as fi(se mai intampla si deastea) nu am cum sa nu-i multumesc fiindca stiu ca m-a adus aici doar fiindca imi vrea binele. Sunt copilul lui si ma vrea pregatit pentru tot ce urmeaza. Iar aici e ca in basme, drumu' initiatic. O serie de probe de care eu tre' sa trec iar de'a lungu' lor sa dau dovada de o serie de calitati. El vrea ca sa reusesc, si fiindca n-am invatat cand trebuia ce inseamna sacrificiu, sinceritate, credinta, dezamagirea, munca, dorul, iubirea. Acuma sunt la restanta. Si Ii multumesc. Si nu, nu am sa spun ce mare am crescut sau ce matur sunt acum. Nicidecum. Cu fiecare zi ce trece imi dau seama ca am tot mai mult de invatat si ca defapt nu-s asa de simple toate. Acum sunt un fel de barbatel. Un barbatel ce invata, si se lupta zilnic si care nu se teme de nimic fiindca Dumnezeu e cu el. Si de ce sa ma tem cand Dumnezeu e de partea mea? Si acuma nu vreau sa intelegi ca vai ce bine o duc si cum n-am eu nicio grija. Nu-i asa. Am probleme si nu mi-e usor. Dar totul depinde de noi. De mine, si de tine, ce alegem. Alegem sa vedem partea buna sau partea mai putin buna. Fiindca orice ce lucru ca si la yng si yang, are o parte buna si-o parte rea si unde-i bine e si un rau si unde-i rau e si un bine. Asa ca in loc sa aleg sa ma plang ca de Craciun sunt la mii de kilomentri de oameni ce-i iubesc si ma iubesc, sau ca ma trezesc zilnic la sase dimineata, sau ca lucrez zilnic cel putin zece ore, sau ca nu am fost acas] de aprope sase luni si nici nu merg de graba sau ca lucrez in loc sa ma distrez aleg sa ma bucur ca pot sa-mi castig existenta cu mainile mele, sa-mi ajut si sustin familia, sa invat o multime de lucruri, sa cunosc oameni noi, intrun cuvant sa devin om. Asa ca inainte sa te plangi ca ai prea putin gandeste la altii care n-au de loc si daca acuma te tenteaza vreun pic sa-mi zici de aia care au mai mult ca tine, inainte sa o faci, zimi ce ai facut tu pentru a merita mai mult. SI inchei, inchei si ma pun la somn inainte sa ma ia doru' de casa, depresia Craciunului sau doru' de ea. Prea tarziu... Si iar urmeaza o noapte cu multe vise.