Suna...

Apas butonu verde de doua ori, si normal ca tu esti ultima persoana pe care am sunato. Incepe sa sune... Mam trezit cu greu de dimineata. Am facut un dus rapid si cat de cat mam trezit. Ma imbrac pe fuga in timp ce pornesc laptopu' sa ascult o piesa care sa-mi ramana in minte toata ziua. Ca tot omu modern verific ce mai e nou pe facebook. Te vad acolo. Ahh asa ti-as scrie. Da stiu ca daca ai primi un mesaj de la mine ti-ai ascunde zambetu' la capatul lumii numa sa nu-l primesc eu. Iar daca mi-ar raspunde la mesaj cu siguranta ar fi ceva sec si protocolar. Intre timp ma imbrac, si de zapacit ce is, imi iau tricoul invers. Clar nu am observat numa dupa vreo doua ore vazandu-ma intro oglinda. Nu mi-o zis nime nimca ca or crezut ca asa-i moda. Ies din camera, trecut umpic pe la bucatarie sa ma alimentez cu doua trei mere si un pachet de biscuiti si merg la masina care ma duce in fiecare zi la lucru. Imi bag castile in urechi si inchid ochi. Canta The reason... Imi aduce aminte de noi piesa asta... Si de aici pana sa-mi zboare gandu' la vremurile noastre bune e numa' un pas. Atipesc, cand ma trezesc imi aduc aminte ca te-am visat aseara. In vis un al doilea eu imi explica asa in stilu meu aparte ca nare rost sa ma mint, mi-e dor de tine. Si nu inseamna ca daca nu-ti spun asta, si tu nu stii asta, nu exista. Ahh defapt nare cum sa nu stii fiindca in adancul sufletului meu eu stiu ca si tie ti-e capu' la mine. Poate nu toata ziua, da macar jumate din zi. Lucrez si trece timpu' asa se face zece si avem pauza. Cand aveam credit te mai sunam, acuma si dac aam credit nu te sun, nu sunt pregatit sa nu-mi raspunzi, sau daca o faci sa o faci numa fiindca nu vrei sa pari salbatica. Trec inca doua ore, si merg la resturant pentru masa. Ahh, niciodata nu o sa ma simt la fel de satul ca si cum eram cand mancam impreuna. Egal ca am in farfurie pui la rotisor sau lasagna, cu tine o felie de paine cu dulceata era festin. Ma abtin si acuma sa nu te sun din aceleasi evidente motive. Muzica canta, eu lucrez si timpu' trece. De ce fac ce fac? De ce faci ce faci? Sa nu te aud o saptamana e un fel de iad pentru mine... Ma ambitionez si zic ca o sa pot sa trec si peste asta. Da oare vreau sa trec? E pauza de la ora patru si te-as suna. Da nu-s pregatit sa-mi raspunzi si sa-mi zici ca nu poti vorbi, sau sa-mi dai ocupat. Nu-s pregatit nici sa te aud vorbind cu mine ca si cu un necunoscut cum nu sunt pregatit sa aud cat de ocupata esti si cat de important ar trebui sa ma simt ca mi-ar raspuns la al cincelea apel. Nu-s pregatit. Si totusi mie dor. Si cred ca mi-e dor fiindca stiu ca se poate. Sau cel putin candva s-a putut. Egal ca era vorba de mesaju ala scurt sau minutu' ala alocat mie. Era acolo. Si eu il apreciam. Acuma nu se mai poate. Si oricat mi-as zice in cap ca incercarea moarte nare, de fiecare data cand incerc, ea moare. Si invie iar, si iar moare. Imi tot imaginez cum ma-s simti eu sa vad ca ma cauta cineva si sa fiu indiferent, sa nu raspund, sau sa dau ocupat. Ma tot gandesc cum as reactiona eu sa vad un apel pierdut de la cienva drag. Ma tot gandesc cum ar fi sa vad ca ma suni tu si sa nu pot vorbii. Si oricat ma-s straduii sa inteleg comportamentul tau aici, n-am cum. Defapt tot ce trebuie sa fac e sa-l iau ca atare. Si incet incet mam obijnuit. Acuma nu mai am asteptari acuma aprope ca o fac robotic. Acuma parca nu mai simt gustu' ala amar ce-l ai cand iti intra casuta. Acuma parca de fiecare data cand se intampla numa' exact ma faci sa simt din ce in ce mai mult ca te-ai schimbat si nu mai pot sa-ti cer sa fii cine erai. Da, schimbarea daca o faci trebuie sa fie in bine. Si ma gandesc ca esti desteapta si stii si faci asta. Si cand pun lucrurile astea cap la cap nu-mi pot da seama cum te-ai putut tu schimba intrun om mai bun si sa fii asa cu mine. Erai un om rau inainte? Atunci cred ca-mi palce de tine rea. Mai uit, ma mai i-au cu alte chesti si timpul trece. Ajung intrun final sa ma intreb oare chiar merit eu toate astea? Asa rau is? Da asa ceva nu exista, si deci tot tu pici rau la faza asta. N-ai cum sa fii un om bun si sa raspunzi binelui cu rau, si nici dragostei cu ura. Oare eu cum is? Se poate sa nu ma cunosc? Ioi, poate chiar numa despre mine e vorba aici. Ioi. Da chiar, eu is personaju principal, si in povestea mea , al meu o sa fie happy endu'. E a saptea ora cand suna. Si in 10 secunde mi-o trecut prin cap o tona de lucruri. Stai, se aude ceva.. Nu-mi vine sa cred,chiar ai raspuns si esti draguta . Am stiut eu ca tie imposibil asa ceva. Am ajuns la casuta vocala, si ea are o voce mai calda decat tine. In timp ce scriu aceste randuri stau cu telu' in mana si ma gandesc, sa te sun sa nu te sun. Siapoi imi spun ca nu se merita sa cauti pe cineva ce nu vrea sa-l gasesti.